Necesitatea in impresie. intr-un mediu sarac des nimereste copilul care se afla in casa de copii, spital, internat sau alta institutie de tip inchis. Asa un mediu provocând foamea senzoriala este daunator pentru om la orice vârsta; iar pentru un copil el este si mai periculos. N. M. Scelovanov a constatat ca acele parti ale creerului copilului care nu au fost excitate, incetineaza sa se dezvolte normal si incep sa se atrofieze. Daca copilul se afla in conditiile izolarii senzoriale, care este des observata in casele de copii, atunci apare o retardare grava si incetenirea tuturor partilor de dezvoltare; nu se formeaza la timp miscarile, nu apare vorbirea etc. Indifernta, lipsa zâmbetului la copiii din orfelinate au fost observate de multi cercetatori chiar de la inceputul activitatii acestor institutii.



Insa ca un fapt stiintific urmarile negative a aflarii in institutiile de tip inchis au fost cercetate numai la inceputul sec. XX. Aceste fenomene descrise sistematic pentru prima data si analizate de cercetatorul american Spitz, au fost numite de catre el fenomene de hospitalizm. Descoperirea lui consta in faptul ca in asa fel de institutie copilul sufera nu numai si nu atât de alimentare rea, sau de deservire medicala insuficienta, cit de conditiile specifice a asa fel de institutii, unul din momentele semnificative a carora, mediul stimulator e sarac. Lofenfeld a constatat ca dupa dezvoltare, copiii cu miopie innascuta se aseamana cu copiii vazatori, deprivati din casele de copii.