Valea Prahovei a fost dintotdeauna o permanenta cale de legatura intre locuitorii vechii Dacii si mai tarziu intre romanii de pe ambii versanti ai Carpatilor. Ea a fost locuita din cele mai indepartate timpuri de oamenii care au gasit aici locuri favorabile traiului lor si animalelor. Initial a functionat ca han, fiind descris de Nestor Urechea in lucrarea sa " Drumul Brasovului " si de Nicolae Iorga in " Scrisori de negustori ". Un document vechi din 1815 mentioneaza hanul Caciula Mare. Aceasta asezare s-a extins treptat datorita unei intense vieti pastorale.

Hanul " Intre Prahove ", dupa cum spune traditia orala, a fost construit pe la jumatatea veacului al XVIII – lea, in Azuga la poala Clabucetului Taurului, in dreptul Scolii Generale de azi, in apropierea locului unde se varsa paraul Azuga in raul Prahova. Locul unde era situat I-a conferit si numele, fiindca, pe vremuri, ambele rauri au fost socotite izvoare ale Prahovei.
In preajma hanului, la nord si la sud, la rasarit si la apus nu se gasea nici o locuinta omeneasca, la inceputuri. Abia in primii ani ai secolului al XVIII –lea aparusera, ici – colo, cateva gospodarii razlete, cum a fost a ciobanului George Zangor.