Hanibal, dupa ce a trecut cu armata sa Alpii, a ales ca loc de confruntare finala cu romanii localitatea Cannae, unde si-a asezat tabara. In acest loc detinea un avantaj, deoarece vantul Volturnus ii sufla din spate si astfel cartaginezii aveau sa lupte cu un dusman orbit de praf.

Armata romana condusa de doi consuli, Paullus si Varro, si-a asezat tabara la Cannae langa raul Aufidus, care curgea pe langa ambele tabere. Consulii romani, dupa ce si-au impartit trupele intre ei, au facut doua castre fortificate.

Pe cand la romani timpul trecea mai mult in corturi decat in deliberari, Hanibal care-si tinuse cea mai mare parte a zilei trupeloe gata de lupta, si le retragea in tabara, trimitand insa pe numizi dincolo de rau, ca sa atace pe ostasii din tabara cea mica a romanilor, insarcinati cu caratul apei.

Abia ajunsi la mal, numizii au si izbutit sa puna pe fuga pe romanii veniti in neoranduiala, punand stapanire si pe un punct de sprijin. Ideea ca niste trupe auxiliare au starnit panica in insasi tabara romana a parut romanilor atat de injositoare incat un singur motiv i-a impiedicat sa nu treaca imediat raul si sa-si randuiasca trupele pentru atac, si anume faptul ca la comanda suprema a armatelor se gasea in acea zi Paullus.