Existenta black holes-urilor a fost intuita in secolul XVIII de catre marchizul Pierre Simon de Laplace, adept al astrofizicii lui Isaac Newton (in acceptia newtoniana “lumina este compusa din corpusculi ce se supun gravitatiei”), si elaboreaza conceptul de “viteza de eliberare” (viteza pe care trebuie sa o aiba materia pentru a iesi din campul gravitational al unui corp cosmic) in relatie cu teoria sa conform careia exista corpuri total invizibile. Pe de alta parte, Karl Schwarzchild a intuit in 1916 existenta corpurilor cosmice care nu emit radiatii.

Black hole-urile sunt corpuri cosmice cu un camp graviational extrem de puternic si cu o densitate imensa. Termenul propriu-zis de “black hole” (in traducere exacta, “gaura neagra”) este impropriu folosit. Black hole-urile sunt formate prin distrugerea unei stele uriase (care are cel putin de trei ori masa soarelui), stelele de dimensiuni mai mici evoluand in corpuri cosmice mai putin dense, dar se presupune ca exista si black holes de origine non-stelara. Distrugerea unui astfel de corp cosmic de dimensiuni imense nu presupune neaparat crearea unei black hole, ele putand deveni stele neutronice (stele supradense, ale caror centre pot atinge temperaturi uriase – 6 ooo ooo ooo grade Celsius, iar suprafata, de 15 miliarde grade.