Scriitor, filolog, istoric, folclorist. Se trage dintr-o familie boiereasca de carturari din Basarabia. nascut in preajma Cetatii Hotinului, in satul Cristinesti, ca fiu al boierului nationalist si savant Alexandru Hajdau (1811-1872). Atat tatal sau cat si bunicul Tadeu au scris, e adevarat, in ruseste, insa au abordat subiecte din universul romanesc (folclorul si istoria nationala). Inaintasii sai erau carturari poligloti. A primit primele invataturi in Polonia, unde tatal sau era profesor la Vinita si Camenita. Bogdan copilareste, vara, la mosie si vorbeste de mic, in chip desavarsit, limbile romana, polona si rusa.

Parintii se stabilesc in Basarabia, unde e elev la liceul din Chisinau (coleg cu C. Stamatim, ruda indepartata). Apoi frecventeaza Universitatea din Harcov, preocupat de amoruri trecatoare, dar si de studiu. Jurnalul misuna de nume de femei iubite. Citeste enorm; in timpul serviciului militar de trei ani la cavalerie cade de pe cal; chefuieste prin restaurante si se bate in duel, fiind ranit; ia parte la razboiul din Crimea, dar demisioneaza din armata.
Desi a facut scoala ruseasca si a trait inconjurat de rusi, Hasdeu are in inima imaginea draga a Moldovei. De aceea, la 19 ani (1857) trece in Moldova si e judecator la Cahul; apoi directorul si custodele bibliotecii din Iasi (1859-1862); vine la Bucuresti, unde editeaza revista Aghiuta (1863); devine deputat (1867); e director al Arhivelor Statului (1876) si membru al Academiei (1877).