Romanul a aparut in anul 1930 . In structura romanului se disting doua nervuri fundamentale : una sociala si una psihologica. Autorul relateaza fapte caracteristice societatii romanesti din epoca primului razboi mondial si analizeaza viata interioara a eroului principal , urmarind-o adanc in curgerea subterana a sentimentelor ce-l framanta. Cadrul natural , social si psihologic este conturat in primele pagini ale romanului de sublocotenentul de rezerva Stefan Gheorghidiu , in constiinta caruia se deruleaza , intr-o rememorare dramatica , viata lui interioara , supusa unei autoanalize , pentru a discerne adevarul iubirii lui.

Stefan Gheorghidiu se casatorise cu Ela din dragoste, o dragoste care aducea in viata lui de student sarac unica bogatie spirituala pe care o nazuia . O mostenire neasteptata , lasata lui de Tache Gheorghidiu , unchiul sau foarte bogat , ii transforma viata . Atrasa in lumea marii burghezii , Ela se adapteaza la morala acesteia . Dragostea pentru sotul ei decade in conformism conjugal , folosit cu iscusinta ca sa se apere . In psihologia lui Stefan Gheorghidiu explodeaza gelozia , sentimentul devine dominant si-l tortureaza . De la nevoia de dragoste absoluta , printr-un proces sufletesc complicat , el trece la gelozie chinuitoare : “ Viata mi-a devenit curand o tortura continua . Stiam ca nu mai pot trai fara ea . Ca o armata care si-a pregatit ofensiva pe o directie , nu mai puteam schimba baza pasiunii mele."