In tot ce face si spune este dragoste si inteligenta nativa si o vitalitate care este a naturii insasi. Vitoria Lipan este exemplara prin tarie si perseverenta.
Conform unui calendar natural ea isi da seama ca intarzierea sotului sau are o singura explicatie: moartea. Ea se adreseaza preotului, face vraji, apeleaza la autoritati, dar experienta o invata ca trebuie sa se bazeze pe ea insasi, pentru ca la ea e durerea.

In adancul sufletului ei e convinsa de moartea sotului, dar dragostea, omenia, datoria nescrisa ii dicteaza ca trebuie sa-l caute si sa-i dea ultima cinstire cuvenita. Dragostea ei este profunda, pastrata de-a lungul anilor, dupa propria marturisire: ca banul cel vechi.
Stie sa-si randuiasca treburile gospodariei, inainte de a pleca la drum. Inzestrata cu o inteligenta nativa, ea isi stabileste opririle in locuri, unde stie ca va primi cat mai multe informatii. Vitoria stie sa intrebe, sa scoata adevarul de la oameni, sa lege faptele si sa reconstituie mental drumul sotului ei.