Mircea Eliade reprezinta pentru spiritualitatea romaneasca una dintre cele mai remarcabile figuri, avand o vasta creatie, atat in ceea ce priveste lucrarile stiintifice, cat si pe taramul beletristicii. S-a nascut la 9 martie 1907, ca al doilea fiu al capitanului Gheorghe Ieremia, care, din admiratie pentru Ion Heliade-Radulescu, isi schimba numele in Eliade; deci, dupa cum se vede, numele i-a fost oarecum predestinat lui Mircea Eliade, acesta ajungand un veritabil savant.



Opera s-a, creata de-a lungul a sase decenii, cuprinde nuvele, romane, piese de teatru, literatura memorialistica, lucrari de indianistica, mitologie, folclor, etnografie, sociologie, antropologie, studii de istorie a religiilor. Lucrarile stiintifice reprezinta o latura importanta a operei lui Mircea Eliade, impresionand mai ales prin varietatea problemelor abordate si prin rigurozitatea cu care le-a tratat. Ca istoric al religiilor, Eliade a realizat una dintre cele mai cuprinzatoare sinteze ale experientei umane a sacrului, din preisorie pana in prezent. in acest domeniu reprezentative sunt lucrarile: "Tratat de istorie a religiilor" – Paris, (1949) si "Istoria credintelor si ideilor religioase"" – (publicat in trei volume, in pragul varstei de optzeci de ani). Tot din acest domeniu isi sustine doctoratul in anul 1933 cu sinteza "Psihologia meditatiei indiene" (studiu despre yoga), lucrare care la indemnul comisiei, va fi publicata anul 1936, intr-o noua forma, sub titlul "Yoga, essai sur les origines de la mystique indienne". Studiile despre yoga sunt reluate in volumele: "Techniques du yoga" – (1948), "Le yoga", "Immortalite et liberte" si "Patandjali et le yoga".