In partea de vest a tarii, de la valea Dunarii, in sud, si cea a Barcaului si cotul So-mesului, la nord, se insira mai multe grupuri de munti mici, insulari, despartiti prin largi depresiuni si intinse "golfuri" de campie, fapt pentru care se considera ca ei nu constituie o catena unitara, ci doar niste munti fragmentari, strabatuti fara dificultate
de numeroase cai de comunicatie rutiera si feroviara. Fragmentarea lor se datoreste inaltarii inegale pe sectoare, chiar cu unele scufundari locale, spre sfarsitul tertiarului si inceputul cuaternarului.

La est, unele depresiuni si culoare tectonice despart acesti munti de Carpatii Meridionali (Culoarele Timis-Cerna si Bistra, continuate cu depresiunea Hategului), dupa cum unele depresiuni de contact ii delimiteaza spre Podisul Transilvaniei. La partea apuseana, acesti munti marunti prezinta o limita sinuoasa cu adanci intranduri ale campiei printre culmile de munti. Aceste "golfuri de campie" constituie o caracteristica, indeosebi la nord de Mures, si se datoresc unor linii de falie ce se intretaie rectangular la limita ariei muntoase, cu caderi in trepte spre campie.