Cartile de credit reprezinta o forma simplificata de plata, care se extinde in mod ireversibil. in acelasi timp insa, utilizarea cartilor de credit, presupune cresterea cheltuielilor atat pentru emiterea lor, cat si pentru cel care o foloseste, comisionul perceput pentru cartile de credit este in beneficiul firmelor emitente de carti de credit. Este paradoxal, dar utilizarea cartilor de credit de catre client influenteaza situatia financiara a unitatii care accepta aceasta forma de plata si nu este in beneficiul clientului, ci a emitentului cartii de credit.

Cardurile sub forma de credit card (cartile de credit) au aparut pentru prima data in SUA, iar intentia a fost de a oferi clientilor un instrument de plata cu circulatie la nivel national, care sa permita depasirea restrictiilor din acest domeniu, impuse de Legea Bancara Federala a SUA. De atunci, cardurile in diferite variante au inceput sa fie utilizate tot mai mult in tarile cu economie dezvoltata, devenind in scurt timp unul din cele mai raspandite si utilizate servicii bancare. Desi cardurile au inceput sa fie folosite in tarile vest-europene inca din anii '60, abia dupa anii '80 s-a extins utilizarea lor.



Potrivit reglementarilor Bancii Nationale, acest instrument de plata se numeste card. Cardul este un instrument de plata fara numerar, cu ajutorul caruia, un posesor autorizat poate achita contravaloarea unor bunuri sau servicii cumparate.

Ca suport fizic, cardul este realizat din material plastic, comparabil ca forma si dimensiune, cu o carte de vizita, avand inglobate componente electronice, speciale pentru decodificarea diferiteor tipuri de operatiuni pentru care a fost conceputa; in principal, accesul detinatorului la contul sau bancar si efectuarea electronica a platii, de unde si denumirea de "moneda electronica" sau "bani electronici".