Timp de mai bine de 1000 de ani , de la primele formule magice din "Textele piramidelor" si pana la marile carti sacre din Imperiul Nou , vechii egipteni s-au straduit , aproape obsesiv , sa exorcizeze multimea de pericole care ii ameninta pe cei morti in lumea de apoi . Din aceasta preocupare a lor pentru nemurire sau nemoarte , ca si din credinta care o susutineau, s-a nascut un a dintre cele mai tulburatoare literaturi religioase si funerare din toate timpurile. Cei mai religiosi dintre oameni , cum ii considera Heordot pe egipteni , au despre moarte o conceptie foarte diferita de a noastra.

Pentru ei exista doua tipuri de moarte : una biologica – de care nu scapa nimeni , chiar daca ea poate fi urmata de un ciclu nesfarsit de nasteri , morti, renasteri – si alta vesnica , aceasta din urma fiind cea mai de temut , caci ea inseamna nimicirea totala , reintoarcerea la nefiinta de dinaintea facerii lumii . De aceea ritualurile lor funerare , mumificarea , construirea unor morminte grandioase (Piramidele) , dar mai ales grija lor permanenta de a-l inzestra pe cel mort (in speta, faraonul) cu toate acele formule magice cu ajutorul carora sa poata strabate taramul mortilor , pentru a ajunge din nou la lumina , la viata (fie in imparatia zeilor celesti , fie in cea subpamanteana a lui Osiris , fie iar pe Pamant) , sunt tot atatea mijloace de de exorcizare a Mortii cu majuscula .