Casele taranilor erau de regula niste colibe saracacioase, cu pereti de barne acoperite cu lut si cu un acoperis de stuf. Dar chiar si cand casa era construita din materiale mai trainice, locuinta paturilor medii si sarace consta dintr-o singura incapere (atrium), avand o deschizatura larga in tavan si acoperis prin care patrundeau lumina si apa de ploaie, colectata intr-un bazin din mijlocul incaperii. Acesta era tipul obisnuit de casa etrusca.

La inceput vila familiei romane era concentrata in atrium, in jurul caminului - care avea totodata si o functie religioasa. Mai tarziu, din atrium s-au deschis una sau mai multe incaperi laterale. In perioada imperiului, cand s-a adoptat obiceiul grecesc de a lua masa intins pe un pat-canapea, romanii au adaugat casei lor si o sala de mese speciala (triclinium). Cu timpul prin sporirea numarului incaperilor, atrium-ul a devenit o mare si somptuoasa anticamera, cu peretii acoperiti de fresce, impodobita cu statui si alte obiecte de arta. Camere de baie existau numai in casele celor foarte bogati.

Partea interioara a ansamblului de locuit il forma peristilul, gradina inconjurata de un portic sustinut de coloane. Aici lua masa familia, cand timpul era favorabil. Peristilul - cu statuete, cu masute de marmura, cu un mic bazin, eventual cu fantani arteziene si cu florile preferate de romani: trandafiri si crini - era locul de reculegere, zona intima a casei, un adevarat salon in aer liber.