Adeptii Calvinismului s-au reunit in Olanda la Dort, in 1618. Acolo au formulat ceea ce numim acum "cele cinci puncte ale Calvinismului". Ele se bazeaza pe niste afirmatii izolate si uneori gresit traduse ale Sf. Pavel, luate din contextul Scripturii si din contextul interpretarii Sfintei Traditii stravechi: Romani 5. 10, 2 Corinteni 5.18-19, Efeseni 2. 15-16, Coloseni 1.21-22, Romani 3.24-25. Cele cinci puncte se bazeaza de asemenea pe scrierile timpurii ale Sf. Augustin despre predestinare, multe dintre ele renegate sau clarificate ulterior. Dar mai cu seama cei care au prezidat Consilul de la Dort au avut in vedere teoriile teologice reductioniste si chiar deconstructiviste ale lui Jean Calvin, atunci cand si-a formulat noua "Suma teologica" Protestanta.

Autorii celor cinci puncte s-au inspirat din spiritul scolasticismului medieval, reducand relatia lui Dumnezeu cu omul, mantuirea, creatia si intruparea lui Hristos la cinci formule teologice simplificate, rationaliste, saracite de orice sens liturgic, sacramental. La fel cum primii Reformatori si-au golit bisericile de imagini, si au atentat la Canonul Noului Testament, la Dort taina mantuirii, a relatiei lui Dumnezeu cu omenirea a fost saracita si "clarificata". La Dort Protestantismul a dat lovitura de gratie spiritului Bisericii istorice. Dumnezeul tainic, iubitor, care doreste ca toti oamenii sa fie mantuiti, a ajuns, in mainile Reformatorilor, o vaga amintire.