Numai in microregiunea in care se situeaza Cetatea Neamt, atat de generoasa din punct de vedere a conditiilor de mediu natural, se gasesc un numar de peste 100 de situri arheologice si obiective de arhitectura care corespund tuturor epocilor si culturilor atestate in estul tarii noastre. Cele mai vechi urme de locuire, apartinand culturii Stareevo-Cris (cca. 5500-5000 i.H.), au fost puse in evidenta la Lunca-Vanatori si Oglinzi-Raucesti, pe versantul estic al Culmii Plesului, la doar cativa kilometri de Cetatea Neamt.
Atrase de izvoarele de slatina care se gasesc in apropiere, comunitatile de agricultori si crescatori de vite din neoliticul timpuriu au exploatat intens apa sarata, asa cum au facut si populatiile care s-au succedat, atat pentru consumul cotidian propriu, cat si in scopul obtinerii sarii cristalizate care era transmisa catre triburile aflate la departare. Pentru secolele urmatoare (cca. 5000-4200 i.H.) sunt atestate vestigii ale culturilor ceramicii liniare si Precucuteni la Lunca, Oglinzi, Tarpesti, Topolita s.a., pentru ca ulterior (cca. 4000-2500 i.H.) sa se remarce un numar mare de asezari ale culturii Cucuteni (la Tg. Neamt, Vanatori, Poiana, Lunca, Raucesti, Petricani, Tarpesti etc.), cea mai stralucita civilizatie a Europei Vechi. Dupa o perioada framantata (cca. 2500-2000 i.H.), generata de patrunderea unor triburi de origine estica si nord-estica, in apropierea orasului de pe apa Ozanei (la Lunca, Davideni, Radeni, Tarpesti, Savesti) si chiar pe locul Cetatii Neamt sunt prezente comunitati ale epocii bronzului tracic (cca. 1800-1100 d.H.).
