Intr-un destul de recent studiu (Postmodernismul romanesc, Humanitas 1999), Mircea Cartarescu construieste, pornind de la una dintre directiile prozei romanesti interbelice, o adevarata "postmodernitate avant la lettre". Ea ar fi caracterizata, in mod paradoxal, de procedee formale specifice "textualismului" ("intertextualitate, metafictiune, punere in pagina, etc"), desi acestea trimit catre o varianta a textualismului, cea de nuanta marxizanta a regretatului Mircea Nedelciu.

Spre pilda, in Cimitirul Buna-Vestire al lui Arghezi, invierea mortilor din final ar restabili liantul "referential" cu realitatea, anulind-o. In Creanga de aur a lui Sadoveanu, un "amanunt al constructiei sale" i-ar revela "esenta textuala, antirealista". Este vorba de "enigma corabierului", care, odata rezolvata, isi arunca eroii in realul textual. In treacat fie spus, am dezvoltat acest "amanunt" intr-o lucrare din 1996. Scriam atunci: "Este destul de clar faptul ca Breb proiecteaza o lume virtuala, in textul fictional ce-l include, lume care tinde sa inghita lumea din care a luat fiinta. Scrisoarea lui Daniil determina plecarea la Amnia, deci declansarea conflictului erotic si, in ultima instanta, chiar lucirea crengii de aur.