Capacitatea de autoconstientizare si autocunoastere este o insusire exceptionala a omului care, in procesul de autoconstientizare se cunoaste pe sine in calitate de subiect al constiintei, comunicarii si actiunii, plasandu-se intr-un raport nemijlocit fata de sine insusi. Produsul final al autocunoasterii este un sistem dinamic de conceptii ale omului despre sine insusi, conectata cu aprecierea lor, numita cu termenul conceptia Eu-lui.
Conceptia Eu-lui apare la om in procesul interactiunii sociale ca un produs unic si inevitabil al dezvoltarii sale psihologice si ca o achizitie psihologica relativ stabila si in acelasi timp supusa tulburarilor interne si schimbarilor. Ea lasa o amprenta puternica asupra tuturor manifestarilor vitale ale omului – din copilarie pana la adanci batraneti.
Perioada aparitiei "eu"-lui constient, oricat de treptat nu s-ar forma anumite parti componente ale sale, este considerata adolescenta si varsta juvenila timpurie. Toti psihologii indica perioada juvenila timpurie ca o etapa critica de formare a constiintei de sine si dezvoltarea ei este privita ca un proces psihic central al varstei de trecere.
Cresterea constiintei de sine si a interesului pentru Eu-l propriu la adolescenti duce la schimbari in formarea caracterului si in structura conceptiei Eu-lui. in perioada juvenila (15-17 ani) in cadrul stabilirii noului nivel al constiintei de sine are loc formarea unei reprezentari relativ constante despre sine. Catre varsta de 16-17 ani apare o noua formatiune individuala, care in literatura psihologica este numita cu termenul autodeterminare.
Complexitatea si multiplicitatea schimbarilor individuale in timpul varstei juvenile precum si rolul ei hotarator asupra dezvoltarii ulterioare a individului, conditioneaza actualitatea temei alese pentru studiu: "Conceptia Eu-lui ca factor al autodeterminarii individuale in perioada juvenila".