Bucuresti 12 Octomvrie 1880 Doamna mea, mi permiteti a nu mai sti ce sa Va raspund. Dupa ce singura ati rupt relatiile cu mine, dupa ce le-ati dat o publicitate, pe care eu nu le-o dadusem nicicnd, dupa ce n sfrsit prin nenorocita comunicare a unor marturisiri, ce avusesem imprudenta de-a Vi le face ati facut ca n adevar ntregul cerc de cunostinte de care ma bucuram sa fie revoltat n contra mea, veniti acum a adauga tuturor grijilor mele zilnice o noua grija, atribuindu-mi o responsabilitate, pe care orict de drept as fi, n-o pot recunoaste n masura n care mi-o atribuiti. Niciodata Doamna, desfacerea noastra, de-ar fi trebuit sa aiba loc, nu s-ar fi cazut a se face cu atta amaraciune, cu care ati facut-o DVoastra. Dupa ce dar veninul acestei amaraciuni m-a desiluzionat cu desavrsire asupra suportabilitatii unor relatiuni ntre noi, dupa ce am judecat ca continuarea lor ar fi o nenorocire pentru Dta si pentru mine, dupa ce astfel, zdrobit de aceasta convingere care mi se impune prin deosebirea caracterelor noastre, m-am multumit cu visul unei fericiri trecute, stiind bine ca alta viitoare nu mai e cu putinta, DVoastra pare ca gasiti o deosebita placere de-a ma tortura cu destainuirea unor hotarri, copilaresti si condamnabile, la care nu m-as fi asteptat din partea unei femei att de inteligente, att de gratioase precum sunteti DVoastra. Doamna, crede-ma odata ca ceea ce Dta presupui ca e amor din partea Dtale nu e dect ndaratnicie. Daca aceasta ndaratnicie s-ar putea nlatura prin declararea ca esti frumoasa, inteligenta, demna de-a fi iubita de alti oameni superiori nimicniciei mele, ti-as face-o bucuros. Fii buna si nu te crede dispretuita de mine. Dar sentimentul meu nu mai poate fi de acum nainte dect stima si amicitie, nicicnd acela care a fost att de adnc turburat, fie de mprejurari, fie de noi nsine. al DVoastre supus M. Eminescu ?? ?? ?? ?? referat.clopotel.ro