Aproape contemporan cu Sallustius, poate putin mai in varsta, Cornelius Nepos, originar din Gallia Cisalpina, nu a lasat asupra prozei latine o amprenta comparabila celei sallustiene. Nu apartinea ordinului senatorial si nu pare a se fi preocupat vreodata de cariera politica. A fost, inainte de toate, un scriitor. Prieten bun cu Atticus (faimosul prieten al lui Cicero) , Nepos a avut, ca si Atticus, gustul eruditiei, din ce in ce mai raspandit in acest mijloc de veac I i.Hr. Dintre numeroasele lucrari al caror autor a fost nu mai posedam decat tratatul Despre marii comandanti ai neamurilor straine si doua capitole din cartea Despre istorici latini (vietile lui Cato si Atticus), la care se adauga o Scrisoare catre Cornelia (mama gracchilor).

Dintre operele pierdute avem informatii despre urmatoarele: Cronicele (chronica), in trei carti, elogiate de Catullus; continutul lor nu il cunoastem. Apoi Exempla, in cinci carti, care par a fii reunit anecdote cu caracter moral referitoare la obiceiurile si proverbele romanilor din vechime. Dupa aceea, saisprezece carti tratand Despre barbatii ilustri (De uiris illustribus), clasificati dupa domeniul in care si-au exercitat calitatile: arta militara, drept, elocinta, filosofie, istorie, gramatica; din fiecare domeniu, o carte era consacrata grecilor, carte romanilor. Acestei culegeri ii apartineau tratatele mentionate mai sus. In sfarsit o viata a lui Cato si Viata a lui Cicero, publicate separat.