Dupa spusele lui Cicero, situl aparat ales de Romulus era exceptional: coline de tuf "cu pante abrupte pe toate partile", inconjurate de rape jilave. "Romulus a ales un loc bogat in surse de apa si salubru, desi regiunea era bantuita de boli; caci colinele de aici atrag vanturile si umbresc vaile." (Despre stat, II, 6, 11)
Romulus si Remus (descenedenti ai lui Enea si ai lui Ascanius) erau originari din Alba. Bunicul lor, Numitor, a fost detronat de catre fratele sau, Amulius. Uzurpatorul a indepartat-o de la succesiune pe nepoata sa, Rhea Silvia, constrangand-o sa devina vestala. Dar Marte s-a unit cu Rhea Silvia si aceasta a dat nastere celor doi gemeni.

Condamnati la moarte de Amulius, copiii au fost abandonati pe apa Tibrului, apoi salvati de o lupoaica si dusi in grota Lupercalului unde i-a alaptat. De aici, au fost luati de niste pastori (Faustulus si Larentia) si crescuti intr-o coliba, denumita mai tarziu casa Romuli. Cand au devenit adolescenti, gemenii l-au ucis pe Amulius, i-au redat Alba lui Numitor, si, dupa ce au consultat augurii, au purces la intemeierea Romei. Aceasta legenda a intemeierii a fost redescoperita in Evul Mediu si in Renastere, dar adevarul ei a fost pus la indoiala inca de la sfarsitul secolului al XVI-lea. In secolulu al XVII-lea, L. de Beufort (Disertatie asupra incertitudinii primelor cinci secole din istoria romana, Utrecht, 1738) lua in deradere "traditiile fabuloase".