"Din ce este facuta lumea? ": aceasta a fost intebarea pe care si-au pus-o filosofii greci cu peste 2.000 de ani in urma. O bucata de materie metal, o bucata de cuart, o picatura de apa – putea fi impartita in bucati tot mai mica, dar intotdeauna ramanea aceeasi materie.

Filosoful Leucippus (secolul al cincilea i.Hr.) a fost primul care a sugerat ca totul este format din particule identice, pe care el le-a numit atomi, din cuvantul grecesc insemnand "indivizibil". Teoria sa a fost dezvoltata de elevul si discipolul sau Democrit (aprox. 460-370 i.Hr.) care a sugerat ca miscarea constanta a atomilor explica crearea universului: grupurile mai grele de atomi au format Pamantul, in timp ce grupurile mai usoare au format corpurile ceresti. cel mai mare om de stiinta al acelor vremuri, Aristotel (384-322 i.Hr.) a refuzat sa accepte acest concept, iar scrierile sale au fost dominante timp de peste 1.500 de ani. Teoria atomului a fost incorporata intr-o poezie lunga scrisa de filosoful roman Lucretiu (aprox. 99-55 i.Hr.), intitulata De Rerum Natura (Despre natura lucrurilor).