Mostenirea grea a trecutului ma lasase la inceputul anilor 1990 cu un sistem CORAL-4021 aproape nou, care dupa legile de atunci ar fi trebuit sa-si dea duhul prin 1997, o periferie standard (o imprimanta rapida, 2 unitati de banda, "n" terminale), un sistem de operare multitasking-multiuser in timp real (RSX-11M). Pe acest dinozaur functiona un sistem informatic integrat de intreprindere la care muncisem 2 ani si care rezolva 80 % din necesitatile de prelucrari de informatii ale intreprinderii dar care era "stors" de tot ce putea da. Conceptia colegilor despre "ce se poate face cu un calculator" (indiferent de care) varia intre "nimic" si "totul" cu pondere de 90% spre extreme.
Numai ca timpul a trecut, bazele de date devenisera uriase pentru acel sistem, timpul parca intrase la apa, iar extrema de la "nimic" trecuse brusc la "totul" si se pricepea la calculatoare ca tot romanul (alaturi de fotbal, femei si politica). Cum premisele unei saracii lucii se asterneau peste întreprindere, iar o parte din colegii specialisti dadeau semne de nervozitate si isi aruncau privirile catre banci, sau alte societati cu mai multa dare de mina, am ajuns in primavara lui 1995 in situatia de a lua o decizie hamletiana: a face fata cerintelor in continua crestere cu bani in continua scadere.
