Referat de marketing. Tranzactionarea reasigurarii

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu vedetutza
TRANZACTIONAREA REASIGURARIIProcesul de tranzactionare a reasigurarii implica cunoasterea reasiguratorilor si inter mediari lor ce activeaza pe piata de reasigurare, alegerea sistemului de distributie, negocierea precontractuala si elaborarea documentatiei precontractuale. Acest capitol descrie fiecare etapa a procesului de plasare. Capitolul se incheie cu un exemplu de plasare a unei reasigurari facultative pe piata directa si un exemplu de tranzactionare a unei reasigurari prin acord printr-un intermediar (broker ).Reasiguratori si intermediari in reasigurareReasiguratori. in secolul al XIX-lea, Lloyd's of London si alti mari asiguratori europeni aveau capacitatea financiara necesara pentru a asigura riscuri mari, ei actionand atat ca asiguratori cat si ca reasiguratori. in acea perioada, majoritatea reasigurarilor erau subscrise de asiguratori care subscriau si asigurari.Prima societate specializata in reasigurari a fost Kolnische Ruckerverscherung Gesellscaft (Cologne Reinsurance Company), infiintata in anul 1846. inainte de primul razboi mondial, activitatile de reasigurare specializate erau, in cea mai mare parte, desfasurate de companiile germane si ruses ti. Dupa terminarea razboiului, companiile de reasigurare americane au cunoscut o dezvoltare rapida. Totusi, o mare parte a reasigurarilor continua sa fie subscrisa de asiguratori si de subscriitorii Lloyd's of London. Reasigurarea a fost intotdeauna o tranzactie cu caracter international. Aceasta caracteristica reflecta scopul reasigurarii si anume acela de a dispersa cat mai mult riscurile mari si posibilele daune catastrofale. Europa de vest a fost dintotdeauna si continua sa fie cel mai mare ofertant de reasigurare mondiala. Aceasta parte a Europei se caracterizeaza prin solvabilitate si responsabilitate financiara, in conditiile unui cadru legislativ si fiscal favorabil.Majoritatea companiilor de reasigurare sunt societati de capital, cu exceptia catorva asiguratori mutuali. Lloyd's of London este unul dintre cei mai mari reasiguratori din lume, insa nu exista statistici care sa permita o comparatie cu ceilalti reasiguratori. Principalele tipuri de reasiguratori sunt:(a)Reasiguratori profesionali autorizati(b)Departamente de reasigurare ale asiguratorilor(c)Reasiguratori externi neautorizati(d)Pool-uri si asociatii de reasigurare(e)Societati de management in reasigurari(a)Reasiguratori profesionali autorizati. Un reasigurator profesional autorizat reprezinta osocietate specializata in activitatea de reasigurare, autorizata sa subscrie reasigurari in statulrespectiv. Doar cativa reasiguratori profesionali autorizati subscriu si asigurari, dar chiar si in acestcaz cea mai mare parte din volumul de prime previne din reasigurari.Primii zece mari reasiguratori din lume, in raport cu volumul primelor nete de reasigurare incasate in ultimii ani sunt cu sedii in tari cu nivel de trai ridicat precum: Germania Elvetia, SUA, Italia, Marea Britanie, Franta.(b)Departamentele de reasigurare ale societatilor de asigurari. in majoritatea statelor, osocietate de asigurari poate sa subscrie reasigurari pentru categoriile de asigurari pentru care esteautorizata. Numerosi asiguratori au optat pentru participarea pe piata reasigurarilor. O parte dinacestia subscriu reasigurari doar prin intermediul poolurilor, asociatiilor sau sindicatelor dereasigurare, in timp ce alte companii si-au infiintat departamente speciale de reasigurare. Deexemplu, in S.U.A, societatile de asigurari detin intre 8 si 10% din piata reasigurarilor (in conditiile in care aceasta cota s-a redus constant in ultimele trei decenii). Reducerea ponderii detinute de asiguratori s-a datorat tendintei acestora de a infiinta filiale cu statut de reasiguratori profesionali autorizati.Constituirea unui reasigurator profesional autorizat, in locul mentinerii unui departament de reasigurare intern, of era cateva avantaje unui asigurator. in primul rand, atunci cand negociaza cu un reasigurator profesional, asiguratorii pot depasi reticenta in privinta dezvaluirii secrete lor profesionale fata de un potential concurent. in al doilea rand, un reasigurator detinut de un asigurator poate fi considerat un partener egal de catre ceilalti reasiguratori profesional, facilitandu-i astfel incheierea de acorduri de retrocesiune avantajoase. in cele din urma, aceasta implicare in domeniul reasigurarilor le permite asiguratorilor sa atraga intermediari si specialisti cu experienta in domeniul reasigurarilor. Principalul dezavantaj al constituirii unui reasigurator profesional autorizat este determinat de costurile de functionare ale unei societati separate, in special de cheltuielile cu capitalul social, precum si de necesitatea prezentarii rezultatelor activitatii separat de cele ale companiei mama.Reasiguratori externi neautorizati. Exista situatii in care asiguratorii intetpi incheie reasigurari cu reasiguratori externi neautorizati in statul respectiv. In unele tari, acestor reasiguratori li se cere sa constituie un depozit in numerar, sa detina o scrisoare de credit sau anumite fonduri intr-un cont de garantie.Poo/urile si asociatiile de reasigurare. Uneori, reasiguratorii se confrunta cu riscuri pe care nu doresc sa le accepte datorita frecventei sau dimensiunii ridicate a daunelor. Poolurile sau asociatiile pot acoperi asemenea expuneri.in cazul unui pool de reasigurare, unul dintre membrii poolului emite polita de asigurare, iar ceilalti membrii ai poolului reasigura o parte prestabilita din fiecare risc care intra sub incidenta politei. Asiguratul are o relatie contractuala numai cu societatea care a emis polita, deci nu are drepturi legale impotriva altor membri ai poolului.Poolurile permit accesul la intreaga capacitate de reasigurare a industriei asigurarilor in vederea acoperirii riscurilor foarte mari. Aceste riscuri pot semnifica distrugerea unei mari intreprinderi industriale, prabusirea unei aeronave sau un alt eveniment similar.A vand in vedere ca poolurile au, de regula, specialisti proprii membrii poolului nu au nevoie de consultanta pentru reasigurari. Astfel, chiar si reasiguratorii mai mici pot participa la un pool, marind astfel capacitatea poolului. De asemenea, reasiguratorii straini, care nu au foarte multe informatii despre riscul asigurat, pot participa la un pool, punand la dispozitia acestui a capacitatea lor de reasigurare. Participarea la pool este avantajoasa si pentru reasiguratorii de dimensiuni mari. Se asigura astfel un flux constant de prime de reasigurare in conditiile unor costuri minime pentru fiecare participant.Societatile de management in reasigurari realizeaza, in favoarea companiilor de reasigurare, o parte sau toate functiile de management. in schimbul acestor servicii, societatea de management obtine o taxa, un comision asupra primelor de reasigurare sau o combinatie a acestora. Tipurile serviciilor oferite de o companie de management in reasigurari difera in functie de necesitatile reasiguratorului. in unele cazuri, acestea se limiteaza la vanzare si subscriere, dar in alte cazuri, pot include si managementul sau investitiile.Principalele avantaje ale unei companii de management in reasigurari, comparativ cu detinerea personalului propriu de reasigurare, sunt urmatoarele:-disponibilitatea imediata a specialistior cu experienta in reasigurari (avantajoasa, in special,reasiguratorilor nou infiintati);-cheltuieli fixe reduse;-acces imediat la asiguratorii si reasiguratorii care au apelat la serviciile companiei demanagement .Deoarece majoritatea companiilor de reasigurari nou infiintate au dimensiuni reduse, companiile de management reprezinta o alternativa viabila comparativ cu formarea propriului personal. O companie de management in reasigurari poate lucra cu mai multi reasiguratori mai mici, astfel meat costul serviciilor de management se distribuie intre acestia.in cazul apelarii la o companie de management, costurile fixe sunt, de regula, mai mici decat cele in cazul detinerii unor specialisti proprii. Angajatii trebuie sa primeasca salarii si avantaje in plus, indiferent de valoarea afacerilor subscrise. Sumele platite companiilor de management depind, de regula, de volumul afacerilor subscrise si de profitabilitatea acestora.Companiile de management in reasigurare pot lucra cu societati de intermediere asociate. Aceste asocieri ofera, de regula, o sursa rapida de venituri pentru noul reasigurator.Principalul dezavantaj al folosirii serviciilor unei companii de management consta in lipsa controlului asupra afacerii. Compania de management ia cele mai multe decizii de management, fapt ce poate fi in detrimentul reasiguratorilor. De aceea, proprietarii unei societati de reasigurare trebuie sa gaseasca o companie de management cu o tehnologie avansata, cu competenta manageriala si cu reputatie ireprosabila.Cel de-al doilea mare dezavantaj apare pe masura ce reasiguratorul se extinde. La un moment dat, costul serviciilor oferite de compania de management poate depasi costurile remunerarii unei echipe proprii de management. Este mai dificil sa gasesti un personal managerial pregatit corespunzator, in cazul unui reasigurator aflat in etapa de maturitate, decat in cazul unei companii nou infiintate.in functie de forma de proprietate, companiile de management in reasigurari pot fi clasificate in societati captive sau societati independente. O societate captiva este detinuta de catre una sau mai multe dintre companiile carora le ofera servicii. O firma captiva poate oferi servicii de management si altor reasiguratori decat companiei mama. in acest caz, firma captiva trebuie sa incerce sa evite si sa previna discriminarea fata de reasiguratorii neasociati, carora le ofera servicii.O companie de management in reasigurari poate controla intregul portofoliu al unui reasigurator sau numai o parte din acesta. De exemplu, un reasigurator poate sa detina controlul asupra asigurarilor incheiate in zone geografice pe care acesta le cunoaste bine, apeland la o companie de management pentru afacerile derulate in alte zone geografi ce, sau care se incadreaza in alte categorii de asigurare.Intermediari de reasigurare. Intermediarul de reasigurare (denumit si broker) stabileste legatura dintre un asigurator si un reasigurator si participa la negocierea contractelor de reasigurare. Intermediarul faciliteaza schimburile financiare si transferul informatiilor intre asigurator si reasigurator, oferind si alte servicii de reasigurare.Intermediarii de reasigurare pot fi societati reprezentate de un singur broker si doi sau trei angajati, sau firme mai mari, cu peste 1000 de angajati.Intermediarii de reasigurare sunt remunerati, in primul rand, prin comisioanele asupra primelor cedate reasiguratorilor. in tabelul urmator sunt prezentate procentele comisioanelor de brokeraj practicate in SUA. Comisioane de brokeraj practicate in SUATipul reasigurariiComision de brokeraj, ca procent din primeAcorduri proportionale1%Acorduri excedent - nivel de lucru5%Acorduri excedent - altele decat nivelul de lucru10%Reasigurari facultative proportionale2,5...5%Reasigurari facultative excedent - nu se plateste comision societatii cedente10%Reasigurari facultative excedent - comision platit societatii cedente5%Comisioanele pot fi insa negociate, determinandu-se in functie de particularitatile fiecarui contract. De regula, ele se platesc de catre reasigurator, chiar daca, in majoritatea cazurilor, intermediarul esteconsiderat a fi agentul asiguratorului. Uneori, intermediarul poate obtine si un comision de participare la profit, daca rata daunei aferenta portofoliului cedat este favorabila.De regula, asiguratorul si reasiguratorul isi regleaza platile primelor si despagubiri lor prin intermediari. in general, intermediarii obtin venituri din investirea acestor fonduri.indatoririle unui intermediar de reasigurare. Principalele indatoriri ale unui intermediar de reasigurari sunt:-obtinerea protectiei prin reasigurare in cele mai bune conditii posibile;-evaluarea puterii financiare a reasiguratorilor alesi;-transmiterea rapida a platilor si informatiilor intre asigurator si reasigurator;-pastrarea evidentelor contabile pentru toate fondurile primite sau transmise asiguratoruluisau reasiguratorului.De regula, intermediarii elaboreaza proiectele contractelor de reasigurare pe care le negociaza. Aceste proiecte de contract sunt supuse intai aprobarii asiguratorului si apoi sunt transmise reasiguratorului spre acceptare.in cazul conflictelor dintre asigurator si reasigurator, intermediarul il reprezinta, de regula, pe asigurator. Majoritatea conflictelor se refera la solutionarea revendicarilor sau la calcularea valorii primelor.Intermediarii pot oferi si alte servicii societatii cedente, cum ar fi cele de consultanta in activitate a de subscriere, sugestii pentru solutionarea revendicarilor sau pentru constituirea rezervelor etc. Marile societati de intermediere detin modele si programe computerizate ce pot fi utilizate de catre companiile cedente pentru stabilirea retineri lor si limitelor de reasigurare, mai ales in cazul contractelor de reasigurare impotriva catastrofelor.Contabilitatea intermediarilor. Primele de reasigurare, despagubirile si celelalte plati sunt regularizate, de obicei, prin intermediari. Asiguratorul transmite intermediarului primele de reasigurare, acesta isi deduce comisionul, iar soldul ramas este repartizat intre reasiguratori. Cand se produc daune, asiguratorul transmite intermediarului informatiile necesare, acesta urmand sa incaseze despagubirea acoperita de reasigurator. Daca sunt implicati doi sau mai multi reasiguratori, intermediarul va colecta de la fiecare partea din dauna acoperita si va transmite totalul asiguratorului.Pentru a eficientiza derularea transferuri lor financiare, intermediarii compenseaza uneori platile intre reasiguratori si asiguratori. De exemplu, daca asiguratorul trebuie sa primeasca 100 000 USD pentru despagubiri si trebuie sa plateasca reasiguratorului 200 000 USD prime de reasigurare, intermediarul poate compensa daunele cu primele si sa expedieze reasiguratorului suma neta de 100000 USD (mai putin comisionul de brokeraj).Sumele ce urmeaza sa fie transmise asiguratorului sau reasiguratorului sunt pastrate de catre intermediarul de reasigurari. Intermediarul poate investi aceste fonduri pentru a obtine un venit, desi, din punct de vedere legal, nu le poate utiliza pentru alt scop decat cel pentru care au fost constituite initial. in unele state, legile prevad ca aceste fonduri sa fie evidentiate in conturi separate de celelalte fonduri ale intermediarului.Sistemul de distributieExista doua sisteme de distributie a reasigurarii. in cadrul pietei directe, reasigurarea este plasata prin intermediul personalului reasiguratorului, acestia tratand direct cu asiguratorii. Reasiguratorii directi apeleaza la specialistii proprii in vanzari pentru a prezenta si negocia conditiile de reasigurare.Specialistii in vanzari ofera servicii precum cele de subscriere sau de consultanta financiar-contabila. De cele mai multe ori, reasiguratorii directi detin resurse financiare suficiente pentru a subscrie programe de reasigurare de amploare. Astfel, un reasigurator direct poate sa acopere intregul program de reasigurare al unui asigurator.Pe piata in directa, reasigurarea este plasata prin intermediarii de reasigurare. Intermediarii sunt similari brokerilor de asigurare ei neavand, in general, nici o relatie contractuala nici cu asiguratorul si nici cu reasiguratorul. Ei nu-si asuma nici un risc. Reasiguratorii ce actioneaza pe piata indirecta au, de regula, mai putine resurse financiare in comparatie cu cei de pe piata directa.Alegerea reasiguratorului. Pentru a opta intre un intermediar si un reasigurator direct trebuie sa se raspunda la urmatoarele intrebari:-Ce sistem de distributie este mai. adecvat si mai compatibil cu sistemul de distributie alasiguratorului ? Altfel spus, asiguratorul subscrie asigurarile direct, prin agenti sau prinbrokeri?-Asiguratorul prefera un sistem de distributie similar cu al sau?-Asiguratorul prefera sa-si utilizeze propriile resurse pentru a gasi reasiguratorii adecvati si aincheia reasigurarea, in loc sa apeleze la un intermediar pentru aceasta?-Portofoliul reasigurat este foarte specializat? Impune o capacitate de reasigurare atat de maremeat este nevoie sa se apeleze la reasiguratori internationali ?-Cunostintele si obiectivitatea intermediarului justifica costul reprezentat de brokeraj incomparatie cu costul reasigurarii directe?-Serviciile prestate de intermediar sunt intr-adevar necesare?-Sediul reasiguratorului sau intermediarului se afla in apropierea asiguratorului? Acest lucruar putea imbunatati comunicarea, ar simplifica luarea deciziilor, ar creste rapiditateasolutionarii revendicarilor si ar facilita relatiile intre cele doua parti.Raspunsurile la aceste intrebari sunt utile atunci cand se doreste sa se stabileasca care dintre cele doua variante, intermediere si reasigurare directa, acopera mai bine cerintele asiguratorului. De asemenea, trebuie sa ia in considerare avantajele si dezavantajele caracteristice cel or doua forme de tranzactionare a reasigurarii.a. Avantajele reasigurarii prin intermediari. Negocierea reasigurarii prin intermediari poate avea cateva avantaje. Intermediarul are experienta in elaborarea program el or de reasigurare si in negocierile cu reasiguratorii. Acest lucru poate favoriza obtinerea unor conditii de reasigurare mai bune, decat in cazul in care asiguratorul actioneaza independent.Un intermediar are acces la numerosi reasiguratori din intreaga lume, in timp ce un asigurator independent putea contacta doar cativa reasiguratori. Astfel, intermediarul poate mari oferta de reasigurare accesibila asiguratorului primar. Aceasta extindere a pietei poate conduce la obtinerea unor termene si conditii mai bune pentru asigurator. Deoarece intermediarul plaseaza numeroase reasigurari, acesta poate avea o putere de negociere mai mare decat asiguratorul in disputele cu reasiguratorii.b. Dezavantajele reasigurarii prin intermediari. Introducerea unei terte persoane in procesul de reasigurare poate incetini transmiterea informatiilor si poate duce la cresterea sanselor de aparitie a neintelegerilor. Intermediarii au tendinta de a include in programul de reasigurare mai multi reasiguratori, crescand astfel posibilitatea de a se produce erori si neintelegeri. De asemenea, unii reasiguratori contactati de intermediari pot avea un capital foarte mic.Intermediarii sunt remunerati pe baza comisionului, care se adauga la costul reasigurarii. Totusi se poate intampla ca primele reasiguratorului direct sa fie egale cu costul reasigurarii indirecte. in final, insolvabilitatea intermediarului ar putea avea repercusiuni severe, atat pentru asiguratori, cat si pentru reasiguratori. in ciuda acestor dezavantaje, numerosi asiguratori considera ca avantajele utilizarii intermediarilor sunt mai mari decat dezavantajele.Avantajele reasigurarii directe. Deoarece reasiguratorii directi sunt adesea societati de dimensiuni mari, acestia pot oferi intreaga reasigurare dorita de asigurator, sau cea mai mare parte din aceasta. Daca experienta de dauna este negativa pentru o categorie de asigurari si favorabila pentru o alta categorie, reasiguratorul direct poate continua subscrierea ambelor categorii de reasigurari. Daca cele doua tipuri de asigurari ar fi fost reasigurate separat, lucru care se poate intampla in cazul intermedierii, reasiguratorul care acopera asigurarile cu o experienta de dauna negativa poate rezilia contractul.A vand in vedere dimensiunile mari ale reasiguratorilor directi, probabilitatea ca acestia sa aiba suficienta putere financiara este mai mare, oferind asiguratorului o mai mare securitate. Neimplicarea unui intermediarpoate reduce cheltuielile, permitand reasiguratorului sa solicite o prima mai mica. Absenta intermediarului poate accelera comunicarea si transferul de fonduri.Dezavantajele reasigurarii directe. Din punct de vedere al asiguratorului, principalul dezavantaj al negocierii cu reasiguratorii directi consta in faptul ca reasiguratorul direct actioneaza in interes propriu. Un alt dezavantaj potential este reprezentat de incapacitatea reasiguratorului direct de a imparti reasigurarea cu alt reasigurator. Astfel, daca un reasigurator direct este incapabil sa acopere o parte din portofoliul propus de asigurator, acesta ar putea fi nevoit sa apeleze la un intermediar, cel putin pentru acea parte a programului care nu poate fi reasigurata. De asemenea, adeseori personalul de vanzare al reasiguratorilor directi nu poate sonda piata pentru a obtine cel mai bun pret si cele mai bune conditii de reasigurare, in beneficiul asiguratorului.Stabilirea relatiilor. Relatiile de reasigurare se stabilesc pentru o lunga perioada de timp. Aranjamentele de reasigurare reprezinta o decizie manageriala importanta pentru asigurator. Managementul trebuie sa fie convins de credibilitate a reasiguratorului sau intermediarului, pentru li se implica intr-o relatie pe termen lung. Reasiguratorul sau intermediarul trebuie sa solicite asiguratorului documente care sa ilustreze activitatea asiguratorului pe o perioada de mai multi ani, pentru' a stabili astfel de relatii.Angajatii reasiguratorului direct trebuie sa-i contacteze numai pe acei asiguratori care corespund obiectivelor reasiguratorului. Analizand informatiile financiare oferite de asigurator si discutand cu conducerea acestui a, reasiguratorii directi pot determina posibilitatea unor relatii reciproc avantajoase. Deoarece reasiguratorii sunt cei care isi asuma riscul subscrierii, ei ii vor selecta cu atentie pe acei asiguratori cu care vor intra in contact. Contrar acestora, intemlediarii nu isi asuma riscul de subscriere propriu unei relatii de reasigurare. Intermediarul este mai putin preocupat de gradul de compatibilitate al obiectivelor partilor si astfel el beneficiaza de un numar mai mare de potentiali clienti decat reasiguratorii directi. Se poate intampla ca intermediarii si reasiguratorii directi sa concureze pentru portofoliul aceluiasi asigurator.Serviciile oferite. Reasiguratorii directi si intermediarii se concentreaza asupra diferentierii serviciilor oferite in comparatie cu ceilalti concurenti. in general, aceste servicii includ:-Elaborarea programului de reasigurare, inclusiv evaluarea actuariala a retinerii optimepentru asigurator;-Consultanta in domeniul subscrierii, solutionarii si controlului daunelor;-Solutionarea eficienta a revendicarilor de reasigurare.Intermediarii furnizeaza urmatoarele servicii suplimentare :-Prospectarea pietei internationale a reasigurarilor in vederea optimizarii pretului, acopeririisi protectiei financiare oferite de reasigurare;-Intermedierea unei reasigurari prin acord cu mai multi reasiguratori;-Obiectivitate in discutiile cu asiguratorii.Reasiguratorii directi urmaresc, in principal, eficienta in relatiile lor cu asiguratorii. Acestia trateaza direct cu asiguratorii in negocierea termenilor contractuali, primelor de reasigurare si procedurilor de solutionare a daunelor. Comunicarea directa poate fi mai rapida si mai putin expusa neintelegerilor in comparatie cu comunicarea prin intermediar.Intermediarii se concentreaza indeosebi asupra necesitatilor asiguratorilor. Ei trebuie sa asigure o acoperire si conditii de asigurare mai bune decat cele pe care le-ar fi obtinut asiguratorul prin forte proprii. De asemenea, intermediarii distribuie primele si colecteaza daunele de la reasiguratorii implicati in aranjamentul de reasigurare. Asiguratorul emite un singur cec pentru plata primelor si trimite intermediarului avizul de dauna sau cererea de rambursare a despagubirilor.Negocieri precontractualeStabilirea conditiilor de reasigurare finale poate implica negocieri prelungite. Aceste negocieri precontractuale difera in functie de caracteristicile fiecarui caz: reasigurare directa, plasare prin intermediari sau reasigurare mixta.Reasigurarea directa. Pe piata directa toate contactele se desfasoara intre asigurator si reasigurator. in urma intalnirilor cu reasiguratorul, asiguratorul poate initia o relatie de reasiguare cu reasiguratorul direct. Daca asiguratorul a incheiat deja un contract cu un alt reasigurator, el trebuie sa dezvolte sau sa modifice programul de reasigurare in vigoare.Asiguratorul discuta. cu reasiguratorul conditiile de baza si obiectivele urmarite. Reasiguratorul elaboreaza o propunere si o trimite asiguratorului spre acceptare.Reasigurarea prin intermediari. Pe piata indirecta, asiguratorul este considerat client al intermediarului, deci se asteapta ca acesta din urma sa actioneze in interesul asiguratorului atunci cand negociaza reasigurarea. (Intermediarul poate sa actioneze in numele reasiguratorului in anumite situatii, precum in cazul colectarii primelor de reasigurare. ).Cand tranzactioneaza o reasigurare, asiguratorul coopereaza cu intermediarul la elaborarea propunerii. Intermediarul indeplineste urmatoarele functiuni:-Contacteaza potentialii reasiguratori;-Prezinta propunerea potentialilor reasiguratori;-Obtine cotatiile si acceptarea lor;-Transmite refuzurile sau contraofertele;-intocmeste, in cele mai multe cazuri, contractul de reasigurare . Faciliteaza elaborareadocumentatiei contractuale.in cadrul acestui proces, intermediarul prezinta oferta in numele asiguratorului insa numai acelor reasiguratori care satisfac conditiile financiare impuse de asigurator.inainte de a accepta afacerea, reasiguratorul trebuie sa realizeze o evaluare a asiguratorului. Intermediarul coordoneaza aceasta evaluare in vederea minimizarii interferentelor in activitate a asiguratorului. Pentru a minimiza aceste interferente, evaluarea poate fi facuta de mai multi reasiguratori simultan.Reasigurarea mixta. inainte de anii 1990, programele de reasigurare ale asiguratorilor erau plasate de obicei fie pe piata directa, fie prin intermediari. Ca urmare a cresterii complexitatii reasigurarii, a concurentei si a cererilor pentru sume asigurate mai mari, reasigurarea mixta ( ce combina reasigurarea directa cu cea incheiata prin intermediar) a devenit din ce in ce mai raspandita. Asiguratorul poate contacta reasiguratorul direct pentru un anumit segment al programului de reasigurare, iar intermediarul pentru un alt segment. Daca reasiguratorul direct nu poate accepta intregul program, el va fi cel care va contacta printr-un intermediar un alt reasigurator de pe piata indirecta si nu asiguratorul. in alt caz, asiguratorul poate sugera reasiguratorului direct si intermediarului sa participe impreuna la acelasi contract de reasigurare. Daca plasarea reasigurarii este realizata de un intermediar, el poate apela la un reasigurator direct in cazul in care este necesara o capacitate de reasigurare suplimentara sau portofoliul are un specific deosebit. Reasiguratorul direct poate recunoaste relatia de intermediere sau poate actiona independent.Complexitatea relatiilor implicate de acest tip de plasament poate crea dificultati in negocierile contractuale. Asiguratorii, reasiguratorii si intermediarii trebuie ia masuri pentru a evita neintelegerile.Documentatia precontractualaDocumentatia precontractuala reprezinta o parte integranta a oricarei tranzactii de reasigurare. Documentatia cuprinde informatii precum conditiile contractuale ale asiguratorului si acceptarea acestora de catre reasigurator.Documentatia precontractuala are urmatoarele scopuri:-Stabilirea intentiei de subscriere;-Furnizarea informatiilor necesare;-indeplinirea prevederilor legale;-Certificarea acordului pana la semnarea contractului.Stabilirea intentiei de subscriere. Negocierile precontractuale determina spiritul acordului si finalizarea intelegerii. inregistrarea concisa si completa a negocierilor asigura corecta intelegere de catre cele doua parti a intentiei de incheiere a aranjamentului. de reasigurare. Documentatia evidentiaza, de asemenea, modul si motivul pentru care a fost luata decizia.Furnizarea informatiilor necesare. Pentru a decide sa accepte sau sa refuze o propunere, reasiguratorii trebuie sa aiba la dispozitie anumite informatii. Documentatia pregatita in cadrul negocierilor contine informatii ce vor fi utilizate la elaborarea propunerii oficiale si a contractului final. Informatiile trebuie sa fie cat mai exacte si mai complete posibil.indeplinirea prevederilor contractuale. Plasamentul reasigurarii prin intermediari face deseori subiectul reglementarilor legale privind asigurarea. Cele mai intalnite prevederi legislative se refera la scrisoarea de imputernicire si la inregistrarea contabila a daune lor si primelor.Daca incheierea reasigurarii se realizeaza printr-un intermediar, acesta trebuie sa detina o autorizare scrisa (procura) din partea asiguratorului prin care i se acorda dreptul de a negocia tranzactia. Procura il protejeaza pe reasigurator impotriva angajarii intr-un aranjament cu un intermediar ce nu are autorizatie scrisa din partea asiguratorului. De asemenea, procura clarifica relatiile dintre asigurator si intermediar.inregistrarea contabila a primelor si daunelor. Intermediarii de reasigurare sunt solicitati ca in rapoartele lor financiare sa separe fondurile lor proprii de cele datorate asiguratorilor sau reasiguratorilor. Primele si despagubirile de la diversi asiguratori si reasiguratori pot fi inregistrate in acelasi cont daca se specifica cu precizie cui ii revin aceste sume. Aceste reguli contabile previn compensarea fondurilor platite unui asigurator cu cele achitate de alt asigurator.Certificarea acordului pana la semnarea contractului. Cu ani in urma, intocmirea documentatiei contractului final dura luni sau chiar ani. Daca in tranzactie erau implicati participanti din mai multe tari, intarzierile in obtinerea semnaturilor erau inevitabile. Pana la finalizarea contractului, documentatia precontractuala servea ca dovada a intentiilor partilor.Mai recent, inovatiile tehnice au redus perioada de timp dintre momentul inceperii negocierilor si cel al finalizarii contractului. De exemplu, utilizarea computerelor permite intermediarilor si reasiguratorilor sa inregistreze clauzele preferate in memoria acestora si sa le ajusteze in functie de circumstantele fiecarui contract in parte. Modificarea proiectului de contract sau reinnoirea acestui a se poate realiza in cateva minute. Comunicatiile prin fax si mesageria rapida accelereaza procesul de negociere.Procesul de tranzactionare a reasigurariiAceasta sectiune prezinta modul in care se poate realiza plasarea reasigurarii. Exemplele prezentate evidentiaza diferentele in documentatia precontractuala a reasigurarii facultative si a reasigurarii prin acord.Reasigurarile facultative si prin acord pot fi plasate fie pe piata directa, fie pe cea indirecta. Pentru simplificare, exemplele prezinta incheierea unei reasigurari facultative printr-un resigurator direct si plasarea unei reasigurari prin acord printr-un intermediar.Tranzactionarea unei reasigurari facultative prin intermediul unui reasigurator direct.Conditiile reasigurarii facultative influenteaza de cele mai multe ori acoperirea si pretul politei de baza. Mai mult, asiguratorul nu va incheia contractul de asigurare pana nu se stabilesc conditiile finale de reasigurare. Ca urmare, tranzactia de reasigurare se finalizeaza rapid.Documentatia obisnuita, inclusiv documentatia precontractuala, cuprinde urmatoarele:-Propunerea asiguratorului;-Verificarea si subscrierea de catre reasigurator;-Autorizarea de catre reasigurator;-Confirmarea ca asiguratorul a subscris riscul;-Nota de reasigurare emisa de reasigurator;-Documentatia politei trimisa reasiguratorului de catre asigurator;-Certificatul facultativ emis de reasigurator.Propunerea. Asiguratorul inmaneaza propunerea direct reasiguratorului, propunere ce contine informatii detaliate, astfel meat reasiguratorul sa poata stabili daca reasigurarea propusa corespunde criteriilor sale de acceptare. Propunerea contine de asemenea principalele clauze ce vor fi incluse in contractul final.Verificarea si subscrierea de catre reasigurator. Dupa pnmlrea propunerii, reasiguratorul declanseaza procedura de verificare culegand informatii atat despre asigurator cat si despre asigurat. Procesul de verificare are ca scop obtinerea raspunsurilor la urmatoarele intrebari:-Reasiguratorul acopera in prezent si alte polite pentru acelasi asigurat?-Exista alt asigurator care are aceeasi propunere de reasigurare ?-Reasiguratorul a mai incheiat in trecut reasigurari pentru acest asigurat? Daca da, atunci carea fost experienta de dauna?Verificarea impiedica reasiguratorul sa depaseasca valoarea maxima stabilita pentru reasigurarea unui anumit risc.Dupa finalizarea procedurii de verificare, reasiguratorul stabileste daca mai sunt sau nu necesare informatii suplimentare. Reasiguratorii de bunuri solicita tot atatea informatii ca si asiguratorul - informatii referitoare la tipul constructiei, gradul de ocupare, mijloacele de protectie si riscurile externe. in plus, atat reasiguratorii de bunuri, cat si cei de accidente trebuie sa cunoasca valoarea primelor stabilite de asigurator, tipul de reasigurare ce se doreste a se incheia si suma ce se va ceda in reasigurare. Reasiguratorul poate solicita asiguratorului si rapoartele tehnice si financiare ale asiguratului. Pe baza acestor informatii, reasiguratorul poate sa decida daca riscul indeplineste criterile sale de subscriere. in cadrul acestei analize, el urmareste sa obtina raspunsuri la urmatoarele intrebari :-Riscul ce urmeaza sa fie re asigurat corespunde portofoliului dorit de reasigurator ?-Reasigurarea acestui risc poate aduce profit pe termen lung?-Daca riscul este inacceptabil, se pot lua masuri pentru a face riscul acceptabil?-Riscul ce urmeaza sa fie reasigurat se incadreaza in categoria de riscuri excluse inaranjamentul de retrocesiune al reasiguratorului?-Ce experienta are asiguratorul in subscrierea acestui tip de risc?-Care este limita de acoperire acceptabila pentru reasigurator ?-Sunt necesare si alte informatii pentru a lua decizia de primire in reasigurare ? Daca da, caresunt acestea?Daca reasiguratorul considera ca riscul este acceptabil, urmatorul pas va fi acela de a stabili pretul reasigurarii.Autorizarea. Daca riscul este acceptabil, reasiguratorul comunica asiguratorului obtinerea autorizatiei, stabilind totodata valoarea primelor si conditiile de acoperire. Autorizatia reprezinta o oferta din partea reasiguratorului care prevede subscrierea riscului in schimbul unei anumite valori a primelor si in anumite conditii..Aceasta oferta nu garanteaza emiterea certificatului de reasigurare. Informatiile ulterioare referitoare la risc si clauzele finale ale politei trebuie sa satisfaca criteriile de subscriere ale reasiguratorului. Autorizarile au, in general un termen de valabilitate de 60 de zile. Acest termen permite asiguratorului sa negocieze cu asiguratul conditiile de asigurare.Confirmarea. Confirmarea avizeaza reasiguratorul ca polita de asigurare a fost incheiata. Dupa ce se emite polita, asiguratorul trimite reasiguratorului confirmarea, specificand termenele, conditiile si valoarea primelor de asigurare. Pe langa aceasta, asiguratorul include si informatiile suplimentare solicitate de reasigurator.Nota de acoperire. Nota de acoperire reprezinta un acord scris, emis dupa evaluarea politei, in care reasiguratorul se obliga sa acopere riscul. Nota de acoperire cuprinde schema contractului facultativ si este similara paginii de declaratii din polita de asigurare. Aceasta garanteaza emiterea certificatului de reasigurare facultativ.Documentatia politei. Asiguratorul trimite o copie a politei originale reasiguratorului. Aceasta copie va cuprinde si pagina de declaratii sau eventualele acte aditionale.Certificatul de reasigurare facultativa. Dupa ce primeste documentatia de la asigurator, reasiguratorul emite certificatul de reasigurare facultativa. De obicei, certificatul ia forma unui document foarte concis ce prezinta pe prima pagina conditiile de acoperire iar pe verso clauzele referitoare la desfasurarea tranzactei de reasigurare. Certificatul cuprinde datele de identificare ale asiguratului, asiguratorului si ale politei reasigurate. Asemenea politei de asigurare, certificatul reprezinta contractul final care specifica toate conditiile, termenele, excluderile din reasigurare, precum si comisionul de reasigurare, daca este cazul.Tranzactionarea unei reasigurari prin acord printr-un intermediar. Documentatia necesara incheierii unei reasigurari pe piata indirecta se aseamana cu cea pentru reasigurarea facultativa. Documentatia include:-Propunerea de reasigurare elaborata de intermediar-Verificarea si subscrierea de catre reasiguratori-Acceptarea reasigurarii-Documentatia contractului formal elaborat de intermediarDiferentele intre documentatia utilizata pentru contractele prin acord si cea pentru contractele facultative se datoreaza faptului ca reasigurarea prin acord acopera mai multe polite. Aceasta documentatie va fi discutata in randurile ce urmeaza.Propunerea. Propunerea de reasigurare contine numeroase informatii referitoare la obiectele acoperite si la asigurator. Deoarece propunerea intermediarului are rolul de a evidentia conditiile contractului de reasigurare, aceasta trebuie sa ofere suficiente informatii partilor ce urmeaza sa participe la tranzactia de reasigurare.in sectiunea referitoare la subscriere, propunerea trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele informatii:-Obiectul ce urmeaza a fi reasigurat-Primele subiect, anterioare si estimate, aferente categoriei de asigurari avute in vedere-Istoricul daunelor pentru asigurarea avuta in vedere-Filosofia managementului asiguratorului-Informatii financiare privind asiguratorul (bilant contabil, rapoarte financiare auditate,rating)-Procedurile de asigurare utilizate de asigurator-Rezultatele analizei la fata locului asupra activitatii asiguratoruluiObiectul supus reasigurarii. Descrierea categoriilor de asigurari ce vor fi reasigurate reprezinta elementul de baza al propunerii. Aceasta descriere trebuie sa cuprinda tipul si numarul politelor subscrise precum si procentul ce revine fiecarei categorii din totalul primelor. in figura 4.4 este ilustrata aceasta sectiune a propunerii.Profilul limitelor. Profilul limitelor prezinta repartitia limitelor de asigurare si a primelor corespunzatoare. Profilul indica numarul politelor si volumul de prime corespunzatoare unui anumit interval al limitelor de asigurare. Aceste informatii releva atat numarul de polite ce trebuie acoperite prin reasigurare, cat si frecventa riscului.Distributia geografica. Propunerea trebuie sa indice teritoriul in care se vor incheia asigurarile si volumul de incasari al fiecarei zone geografice. Aceste informatii cruci ale in asigurarile de bunuri, pot fi utile si cazul asigurarilor contra accidentelor. Anumite jurisdictii sunt cunoscute pentru sentintele judecatoresti severe in cazurile de raspundere civila si, prin urmare, reasiguratorul trebuie sa cunoasca procentul asigurarilor incheiate in aceste jurisdictii. Pe baza informatiilor privind distributia geografica a asigurarilor de bunuri, reasiguratorul de bunuri va putea evalua gradul de risc.Primele subiect anterioare si estimate. Propunerea indica primele aferente categoriei de asigurari ce face obiectul contractului de reasigurare. O mare atentie trebuie acordata modului in care s-a calculat valoarea acestor prime. De exemplu, primele mentionate pot fi subscrise sau cuvenite. Primele raportate pot sa reprezinte totalul primelor aferente categoriei de asigurari acoperite sau numai primele corespunzatoare polite lor reasigurate.Anumite polite, precum cele de asigurare a gospodariilor sau cele complexe, ofera acoperire atat pentru bunuri, cat si de raspundere civila, in schimbul unei prime unice. Daca contractul de reasigurare acopera numai riscul de dauna a bunurilor, sau numai pe cel de raspundere civila, va fi necesar sa se identifice primele aferente riscurilor reasigurate. De exemplu, primele subiect pentru contractul de reasigurare a daunelor produse bunurilor pot reprezenta 85% din primele aferente asigurarii gospodariilor.Istoricul daunelor. Istoricul daune lor este esential pentru estimarea experientei de dauna viitoare si a costului reasigurarii. Numarul anilor cuprins i in istoricul daune lor depind de tipul politelor ce vor fi reasigurate si de stabilitatea portofoliului de asigurari. in cazul asigurarii gospodariilor se poate solicita un istoric al daunelor numai pentru ultimii trei ani, in functie de validitatea datelor statistice. in asigurarea comerciala, cele mai dese dispute apar in legatura cu valoarea proprietatii. in plus, pot aparea pierderi ca urmare a intreruperii activitatii productive, sau alte daune intamplatoare cu perioade de repetare mai lungi. Prin urmare, in asigurarea comerciala se solicita, in general, un istoric al daunelor pentru ultimii cinci ani. Deoarece revendicarile privind raspunederea civila au o perioada mai mare de aparitie, reasiguratorii solicita un istoric al daunelor de pana la IO ani, in functie de categoria de asigurari considerata. Reasiguratorii analizeaza revendicarile cu care s-au confruntat asiguratorii pentru a-si stabili propriile proceduri de solutionare a daunelor si de formare a rezervelor.Istoricul daunelor trebuie sa includa fiecare revendicare ce se incadreaza in categoria de asigurari avuta in vedere, chiar daca nu intra in sfera contractului de reasigurare. Aceste daune trebuie incluse, deoarece inflatia poate determina, in viitor, includerea in contract. Informatiileprivind daunele trebuie sa cuprinda urmatoarele:-Data producerii daunei-Data instiintarii daunei-Despagubiri platite si rezerve-Modificari semnificative ale rezervelor-Data achitarii despagubirii-Situatia curenta a fiecarei daune: in curs de solutionare sau achitataFilosofia managementului. Aceasta sectiune a propunerii permite managementului asiguratorului sa explice reasiguratorului diferite aspecte ale activitatii sale. Aceasta se poate referi la conceptia managementului fata de asumarea riscului, la pozitia in ceea ce priveste subscrierea, planurile referitoare la prime si la strategia de viitor.Deseori, se includ date referitoare la pregatirea membrilor cheie din echipa manageriala a asiguratorului si o prezentare a personalului implicat.Reasiguratorii prefera procedurile manageriale stabile si consecvente, care pot oferi rezultate predictibile. Daca managementul a fost schimbat recent, sau daca acesta demonstreaza o inclinatie pentru schimbare, estimarea directiei spre care se indreapta asiguratorul este mult mai dificila. Daca asiguratorul are tendinta de a schimba reasiguratorii, agentii sau categoriile de asigurari subscrise, acesti factori ar putea reduce predictabilitatea necesara stabilirii unor relatii de reasigurare pe tennen lung.Informatii financiare. Importanta analizarii situatiei financiare a asiguratorului a fost discutata anterior. De cele mai multe ori, propunerea se refera la rating-ul asiguratorului si la alte informatii financiare. Propunerea de subscriere poate include si alte informatii suplimentare sau acestea pot fi acordate la cererea reasiguratorului. Astfel de informatii cuprind bilantul contabil pe ultimii ani, rapoarte financiare auditate si altele.Proceduri de asigurare. Sistemul si procedurile de asigurare utilizate de asigurator sunt prevazute in general in regulamentele si manualele cu caracter intern. Ghidul activitatii de subscriere, ghidul retineri lor si manualul departamentului de despagubiri sunt cele mai utile in determinarea procedurilor de asigurare. Ghidul activitatii de subscriere ilustreaza categoriile de asigurari subscrise de asigurator si procedurile sale de subscriere. Ghidul retineri lor indica retinerea asiguratorului pentru fiecare clasa de risc cedata in cadrul unui contract excedent de suma asigurata. Manualele departamentului de despagubiri indica procedurile utilizate pentru solutionarea despagubirilor si stabilirea rezervelor.Analiza la fata locului. Daca manualele interne sunt completate cu vizite la sediul asiguratorului, reasiguratorul va putea cunoaste mai bine managementul, personalul si activitate a asiguratorului. Vizitele se pot efectua inainte, dar si dupa ce reasiguratorul emite autorizatia.Analizele la fata locului pot evidentia faptul ca personalul utilizat in activitate a de subscriere este insuficient, ca nu are experienta necesara sau ca extinderea agresiva determina concentrarea asupra vanzarilor in defavoarea controlului si a calitatii. Analiza revendicarilor poate indica existenta unor rezerve de dauna insuficiente, fapt ce conduce la imprecizia estimarii rezultatelor pe termen lung.Verificare si subscriere. Reasiguratorii prin acord trebuie sa inteleaga pe deplin implicatiile clauzelor propuse si sa sugereze alternative pentru a face contractul acceptabil. Obiectul acestor clauze cuprinde primele, perioada contractului, clauzele de reziliere, excluderile, comisioanele si clauzele aditionale.Primele. Propunerea de contract trebuie sa cuprinda valoarea sugerata a primelor. Valoarea primelor reprezinta subiectul cel mai frecvent negociat in cadrul contractului.Perioada contractului. Perioada contractului indica data inceperii si expirarii contractului. De asemenea, este necesar sa se explice foarte clar daca contractul este incheiat pe criteriul producerii daunelor sau pe criteriul politelor (in capitolul 7 se vor defini acesti termeni).Rezilierea. Clauzele de reziliere trebuie sa precizeze cand intra in vigoare rezilierea si daca este necesar un preaviz. Aceste clauze trebuie sa prevada daca rezilierea se va realiza pe criteriul "cutoff" sau "runoff sj daca asiguratorul poate optaintre acestea.Excluderi. Toate excluderile aplicabile asigurarilor ce fac obiectul contractului de reasigurare vor trebui specificate. Excluderile trebuie negociate cu asiguratorul pentru a se evita afectarea activitatii de subscriere a acestuia.Comision de reasigurare. in cazul anumitor contracte de reasigurare, reasiguratorii platesc un comision de reasigurare asiguratorului. Pe langa acesta, propunerea trebuie sa furnizeze detalii privind modul de calcul al comisioanelor de reasigurare, data scadentei si modalitatea de solutionare a soldurilor creditoare sau debitoare.Clauze aditionale. Alte clauze sau conditii importante pentru realizarea contractului vor trebui mentionate in propunere.Autorizare. Deseori, intermediarul prezinta propunerea reasiguratorului conducator. Reasiguratorul conducator negociaza conditiile contractului si, de regula, isi asuma o mare parte din risc. Dupa ce reasiguratorul conducator accepta propunerea, el va stabili primele si celelalte clauze de reasigurare. Daca asiguratorul accepta conditiile reasiguratorului, propunerea este prezentata reasiguratorilor aditionali. Reasiguratorii aditionali care accepta propunerea sunt cunoscuti sub denumirea de reasiguratori secundari. Reasiguratorii secundari isi asuma un procent din risc in aceleasi conditii ca si reasiguratorul conducator.in autorizatia emisa de reasigurator se va stabili partea din reasigurare (specificata de obicei sub forma de procent) pe care reasiguratorul doreste sa o subscrie. Spre deosebire de autorizatii le din reasigurarea facultativa, autorizatiile din cadrul reasigurarii prin acord nu au, in general, o perioada de valabilitate. Totusi, stabilirea unor perioade, de valabilitate devine din ce in ce mai frecventa, pe masura ce creste importanta documentatiei formale.Reasiguratorul va comunica autorizatia mai intai prin telefon iar apoi printr-o scrisoare de confirmare. Nota de acoperire sau precontractul nu vor fi emise pana ce nu se va definitiva procentul de participare. Prin aceasta se elimina situatia in care nota de acoperire va trebui reemisa, deoarece s-a modificat procentul de participare.Documentarea contractuala. Documentatia formala pentru reasigurarea prin acord include precontractul, nota de acoperire, acordul asupra obligatiilor si drepturilor partilor si clauzele contractului.Precontractul si nota de acoperire. Pe piata indirecta, precontractul are rolul de a rezuma conditiile contractului. Precontractul devine din ce in ce mai complex, deoarece are rolul unui contract provizoriu pana la elaborarea si intrarea in vigoare a contractului propriu-zis. Intermediarul trimite precontractul reasiguratorilor participanti. Dupa ce toate aceste precontracte au fost semnate si returnate intermediarului, acesta din urma va elabora nota de acoperire. Nota de acoperire cuprinde aceleasi conditii de baza ca si precontractul, lista reasiguratorilor participanti si procentul lor de participare. Intermediarul semneaza nota de acoperire, finalizand astfel plasamentul, si o trimite atat asiguratorului, cat si reasiguratorilor.