Referat de psihologie. Handicapul

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu vedetutza
Actualitatea temei este anume problema ce tine de persoana cu handicap mintal care este o categorie a populatiei cu o pozitie evident dezavantajata fata de alte categorii de oameni, aceasta fiind ca una din problemele majore si ea poate fi solutionata numai prin efortul comun al tuturor oamenilor de buna credinta din domeniile: politica, social, afaceri, stiinta, cultura.Gradul de civilizare a societatii in mare masura este determinata de atitudinea fata de aceste persoane ce au un handicap mintal. Crearea conditiilor pentru educatie si invatamint, adaptare socio-profesionala si integrare sociala a persoanelor respective constituie si un obiectiv principal al oricarui stat si a comunitatii mondiale in general.Tema mai poate fi actuala si prin stringenta diferentiere a persoanelor cu handicap mintal, care este determinata de particularitatile individual-tipologice a persoanelor anormale si asigura realizarea maximala a posibilitatilor de cunoastere a acestora. Diferentierea persoanelor cu handicap mintal este o problema fundamentala a stiintei defectologice, o actiune complexa care se realizeaza interdisciplinar (medicina, psihologie, pedagogie, etc.) axindu-se pe particularitatile dezvoltarii psihofizice individuale. Problema handicapului in rindurile copiilor si tinerilor este una dintre cele mai acute nu numai in domeniul de ocrotire a mamei si a copilului dar si in viata sociala a tarii.Actualitatea temei mai este determinata si de un numar mare de factori:a)nivelul inalt al handicapului si tendinta generala de crestere a acestuia cu implicatii asupra starii de sanatate a tinerilor cu handicap mintal si resursele muncitoare ale societatii.b)aparitia in familie a unui copil ce are un handicap si mai ales cind are un handicap mintal ; in 20% din cazuri afecteaza planurile profesionale a parintilor dar mai ales a mamelor, in 80% din cazuri mamele ce cresc si educa copii cu handicap neuro-psihic renunta la activitatea lor de munca.c)se deregleaza climatul psihologic in familie: 3% din familii se destrama, 9,2% din tati incep sa faca abuz de alcool.d)se maresc cheltuielile statului pe contul pensiilor, subventiilor, serviciilor medicale acordate copiilor ce au un handicap mintal mai ales.e)intr-o masura oarecare persoanele ce au un handicap mintal cit si celelalte categorii de persoane ce au alte tipuri de handicap influienteaza situatia demografica in republica.Fara a fi neglijate dimensiunile medicale , psihologice ale persoanei cu handicap, acesta este cu precadere un fenomen social , intrucat se manifesta la nivelul interactiunilor sociale . In calitatea sa de fenomen preponderent social , pentru a fi corect abordat, " handicapul" impune explorarea unor perspective ale teoriilor , paradigmelor sau conceptelor sociologice .Astfel, handicapatul poate fi vazut ca o abatere de la "normal", de la trasaturile cele mai frecvente ale membrilor unei colectivitati ; in mod obisnuit se tinde spre atribuirea de semnificatii negative abaterilor respective. Perspectiva structural - functiunalista permite abordarea handicapului ca perturbare a rolurilor sociale obisnuite ale persoanei ( in functie de sex,varsta ), ca fenomen de devianta. Deficienta , handicapul, tind sa devina statusul social dominant al persoanei , influentandu-i aproape toate aspectele vietii . In acest sens , deficienta persoanei tinde a deveni trasatura ei definitorie, in functie de care sunt structurate ansamblurile asteptarilor celorlalti. Handicapul se manifesta ca dezavantaj in activitatile cotidiene, de altfel obisnuite pentru membrii valizi ai colectivitatii ( comunicare,mobilitate,autoservire) , punand persoana in incercarea de a gasi noi modalitati de adaptare .La momentul actual in Romania sunt circa 600 mii de persoane cu handicap, ceea ce constituie 3-4% din populatia tarii si acest numar este in crestere. De asemenea creste si numarul copiilor cu handicap.Fenomenul trebuie sa ne puna in garda ce accentueaza necesitatea de a accelera elaborarea strategiei politiicii sociale, care va da posibilitatea manifestarii potentialului profesional, intelectual si creativ al acestor persoane.Drepturile omului sunt respectate in masura in care sunt cunoscute si in masura in care sunt insusite. Este necesar ca oricare individ sa constientizeze existenta proprilor drepturi si sa respecte drepturile celuilalt. Statul este obligat sa elaboreze si sa aplice o politica nationala de dezvoltare, care ar da posibilitatea cresterii constante a bunastarii intregii populatii, a tuturor indivizilor fara nici o descriminare, inclusiv si cea de sanatate. Una din problemele majore este protectia si exercitarii drepturilor a persoanelor ce au un handicap mintal, persoane cu o pozitie dezavantajoasa fata de alte persoane, ea fiind socotita si ca o problema a intregii societati.Ajustarea sistemului de asistenta sociala la cerintele dezvoltarii unui regim democratic impune realizarea conceptului de asistenta sociala, precum si a obiectivelor si masurilor institutionale pe care trebuie sa le ilustreze.Asistenta Sociala trebuie sa mobilizeze prin forme si mijloace specifice solidaritatii sociale si sa intervina cu masuri preventive si corecte pentru depasirea starii de dependenta sociala sau sa inlature starea de dificultate pentru a asigura integrarea sociala a persoanelor si familiilor defavorizate de unde fac parte si persoanele ce au un anumit handicap fizic sau mintal.Pe linga consecintele trecerii la economia de piata care a influientat considerabil situatia social-economica a societatii, persoana cu handicap este afectata si de incapacitate proprie de a-si satisface nevoile. De aici atit copii cit si adultii cu dizabilitati fizice sau mintale trebuie sa fie asistati de catre stat. Astfel spus, statul trebuie sa-i asigure persoanei cu handicap si numai acelei persoane cu handicap mintal o viata decenta, garatindu-i autonomia intr-un sens si participarea la viata sociala in celalalt sens. Pina in prezent statul ii oferea acestei categorii de persoane servicii intr-un cadru institutionalizat sau contributii materiale limitateO alta problema legata de asigurarea drepturilor elementare a unei persoane este cea de lipsa a efortului de reintegrare atit in familie cit si in societate. Persoanele cu deficienta mintala sint ocrotite in asa institutii cum sint azile pentru persoane cu deficientza mentala, spitale cu regim special, centrul de reabilitare pentru invalizi si alte institutii specializate unde sint incadrate persoanele cu acest tip de handicap. Institutiile sociale se conformeaza principiilor de baza ale asistentei sociale si scopurile principale stabilite. Astfel, persoana cu orice grad de handicap mai ales fizic sau mintal este cazata, acestuia fiindu-i asigurata intretinerea completa si ingrijirea la nivel functional, de reabilitare si existenta sociala.Asistenta sociala a persoanelor cu handicap mintal presupune doua directii mari de abordare. Pe de o parte, utilizind metode generale de interventie a asistentei sociale, pot fi rezolvate cazuri urgente, de criza, in care pot fi implicate persoane cu handicap mintal. Prin aceasta se au in vedere aspecte cum ar fi asistarea familiilor ce au in componenta astfel de persoane sau educarea comunitatilor in sensul formarii unor atitudini pozitive fata de aceste persoane.Pe de alta parte, utilizind cai si mijloace specifice se poate interveni pentru rezolvarea a problemelor specifice ale indivizilor cu handicap mintal.O persoana cu handicap mintal, indiferent de severitatea acesteia, trebuie privita ca o individualitate specifica, diferita de alte persoane din aceiasi categorie. Etichetarea acestor indivizi, reflex al unei mintalitati simplificatoare, le poate aduce deservicii morale. Fiecare dintre acestea au probleme proprii si resurse diferite. Din pacate, cu cit nivelul de afectare al functiilor mintale este mai sever cu atit este mai dificila posibilitatea de comunicare, perceperea diferentelor si nevoilor lui si in consecinta asistarea.Deficienta este ceva relativ, determinat de anumite circumstante ale unui timp si spatiu particular. Ce ne indreptateste sa definim lumea noastra ca fiind normala, in timp ce lumea deficientei (indiferent care) ar fi anormalaAsistentul social pune la dispozitia acestor persoane toate facilitatile, mijloacele si serviciile necesare.Dupa indentificare cazurilor urmeaza evaluarea generala a acestora si stabilirea necesitatilor pentru ajutorare. Este cazul oferirii de informatii, servicii de sprijin, mijloace materiale sau financiare, solutii de rezolvare a problemelor, monitorizarea cazurilor etc. Activitatea de asistenta sociala trebuie sa aiba in vedere punerea la punct a unor strategii pentru diversificarea serviciilor de asistenta sociala, in strinsa colaborare cu persoanele cu handicap mintal, dar si cu familiile acestora. Acest principiu cere o deosebita inventivitate din partea asistentului social dar si o buna cunoastere a disponibilitatilor serviciilor sociale.Experienta acumulata in aplicarea acestor principii generale s-a materializat intr-o serie de reguli specifice activitatii de asistare a persoanelor cu handicap mintal:copiii cu handicap mintal ar trebui sa locuiasca impreuna cu familia;orice adult cu handicap mintal care ar dori sa paraseasca casa parintilor ar trebui sa aiba posibilitatea sa o faca;orice alternativa rezidentiala oferita unui astfel de client ar trebui, daca doresc, sa poata locui impreuna cu alte persoane fara handicap mintal;locuintele alternative ar trebui sa fie integrate in mod adecvat in comunitate;indivizii cu handicap mintal ar trebui sa locuiasca intr-un mediu care sa includa persoanele de ambele sexe;indivizii cu handicap mintal ar trebui sa fie integrati intr-un ciclu si un program de viata normale.Toate aceste deziderate de care activitatea de asistenta sociala ar trebui sa tina seama sunt numite cu un termen generic normalizarein legatura cu problema complexa si deseori spinoasa a plasarii intr-o institutie, Kohler si Dubost (1973) considera ca aceasta este necesara in urmatoarele situatii:atunci cand existenta unor tulburari senzorio-motorii sau somatice asociate necesita tratament si reeducare intensiva (epilepsia, hiperactivitatea, interferentele nevrotice sau psihotice);atunci cind anumite momente ale dezvoltarii deficientului pun probleme serioase parintilor (cum este de exemplu, pupertatea, in deosebi la baieti);atunci cand cadrul familial este intolerant (regectie parentala sau din partea fratilor sau surorilor) sau incapabil sa se ocupe in mod decent de persoana cu handicap mintal (deficit mintal al parintilor, familie dezorganizata etc.);Trei factori par a se impune ca fundamentali in adoptarea deciziei de institutionalizare:caracteristicile persoanei cu handicap mintal si nevoile speciale ale acesteia;capacitatea socio-economica si afectiva a familiei de a se ocupa de persoana data (competenta si posibilitatea mamei de a ingriji corespunzator copilul);consecintele negative ale mentinerii copilului cu handicap mintal in cadrul familial (care pot afecta fie copilul, fie ceilalti membri ai familiei).Organizarea vietii persoanelor cu deficiente trebuie sa se bazeze pe implicarea efectiva si consultarea persoanelor in cauza. Nu putine sunt situatile in care persoanele cu handicap s-au declarat ofensate si prejudiciate de faptul ca, in probleme ce priveau direct modul lor de viata, au fost luate hotariri exprimind punctul de vedere al persoanelor ce cunosteau doar teoretic problemele lor.Madle considera ca normalizarea urmareste maximizarea integrarii sociale a persoanelor cu handicap mintal. Ea poate fi realizata atunci cind aceste persoane:traiesc intr-un cadru cultural normativ;se intilnesc si comunica cu persoane din aceeasi grupa de varsta;folosesc serviciile sociale obisnuite (scoli, magazine, cabinete medicale etc.);locuiesc in conditii similare sau apropiate de cele ale persoanelor nedeficiente.Problema reabilitarii socio-profesionale a persoanelor cu handicap a devenit una din cele mai importante in prezent. E vorba de o problema social-psihologica si medicala, avind urmatoarele aspecte:- reabilitarea persoanelor ce au un handicap din copilarie inlesneste integrarea lor in cimpul muncii, reduce prejudiciul statului in legatura cu tratamentul si subventiile sociale. Este evidenta importanta economica a problemei;- aspectul medical al reabilitarii se rezuma la faptul ca angajarea profesionala rationala amelioreaza starea de sanatate, reduce gradul de pierdere a vietii .O perspectiva mai favorabila in planul adaptarii sociale o au copii cu formele lejere a handicapului mintal si o dinamica pozitiva. Parintii cu copii ce au un handicap mintal se confrunta cu multiple probleme: lipsa de informatii referitoare la legislatia in vigoare ce reflecta chestiunea recuperarii si tratamentului necesar, accesul redus la diverse servicii, complicatii financiare legate de majorarea preturilor, sistemul de luare la evidenta si sprijinirea copiilor cu handicap mintal, izolarea de familie si comunitate, lipsa serviciilor de ajutor la domiciliu (supraveghere, logopedie etc.), lipsa contactului cu parintii care au acelasi tip de probleme, lipsa formelor de ingrijire pe timpul zilei: centre de zi, centre de integrare in comunitate etc.in Romania locurile publice sunt accesibile in foarte mica masura pentru persoanele cu handicap. Inaccesibilitatea serviciilor medicale gratuite, programele de reabilitare insuficiente, serviciile sociale inperfecte, lipsa locurilor de munca pentru aceasta categorie de persoane, somajul crescind in rindurile persoanelor cu handicap, inaccesibilitatea la instruire, pregatire profesionala si recalificareScoala este, de asemenea un mediu important de socializare. Integrarea scolara exprima: atitudinea favorabila a elevului fata de scoala pe care o urmeaza; conditia psihica in care actiunile instructiv-educative devin accesibile copilului; consolidarea unei motivatii puternice care sustine efortul copilului in munca de invatare; situatie in care copilul sau tanarul poate fi considerat un colaborator la actiunile desfasurate pentru educatia sa; corespondenta totala intre solicitarile formulate de scoala si posibilitatile copilului de a le rezolva; existenta unor randamente la invatatura si in plan comportamental considerate normale prin raportarea la posibilitatile copilului sau la cerintele scolare. Asistentul social joaca din nou,un rol important, prin alegerea institutiei de invataman, putand astfel modela evolutia ulterioara a copilului . La etapa actuala in Romania se face prea putin pentru protectia persoanelor ce au un handicap mintal. Starea acestor persoane cu handicap grav, care locuiesc in internate psihoneurologice sau in aziluri este inca foarte jalnica. Desi legislatia este actualizata si in foarte mare masura compatibila cu cea a Uniunii Europe, ne lovim in continuare de conceptiile aceluiasi personal obtuz si incult care face legea in centrele pentru copii cu handicap, pentru care copilul este o vaca de muls din care poate sa traga foarte multe foloase. Cu situatia economica actuala se incearca sa se creeze diferite centre de zi si centre de activitati unde atit copiii cit si tinerii pot sa-si petreca timpul liber si sa nu fie socotiti a fi marginalizati si exclusi social, sa uite de eticheta care li s-a pus ca sunt fiinte slabe care au nevoie permanenta de asistenta si ajutor, ca sunt oameni inferiori de sortul doi, unii chiar ii numesc "rebutul societatii", este inuman sa te pronunti atit de dur impotriva acestor persoane care nu sunt absolut deloc vinovate de situatia lor si ca ei isi cer ca orice cetatean a unui stat dreptul la viata intima si ca au nevoie de conditii locative normale pentru ca vor sa se simta cu drepturi depline.De-a lungul timpului s-a conturat o mare varietate de drepturi si prestatii speciale instituite in favoarea persoanelor cu orice tip de handicap; unele sunt vizate de reglamentari speciale, altele de prevederi ale legislatiei obisnuite.Multe sperante se leaga astazi de activitatile non-guvernamentale care cu ajutorul lor se incep a deschide diferite centre de zi si centre de activitati pentru persoanele cu handicap mintal, centre de reabilitare pentru copii la fel cu handicap mintal si initierea a mai multor proiecte, programe de suport pentru aceste persoane, diferite forme de intrajutorare toate aceste fiind in interesul persoanelor cu handicap mintal, unele din ele aparind drepturile si libertatile acestor persoane.