Referat Denumirea si sediul persoanei juridice

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Admin
Universitatea ,,Spiru Haret" - Facultatea de Drept Bucuresti - Dobre Adrian, anul I,zi, seria A, grupa 105. DENUMIREA SI SEDIUL PERSOANEI JURIDICE1. Denumirea persoanei juridicea) Consideratii generaleNecesitatea individualizarii subiectelor de drepturi in cadrul circuitului juridicse manifesta intotdeauna cu aceeasi tarie, adica fara deosebire dupa cum subiectele sunt persoane fizice sau apartin categoriei persoanelor juridice.Elementul juridic de individualizare - chipul in care se invedereazapersonalitatea este, prin excelenta, numele, in ceea ce priveste persoanelefizice iar, corespunzatoare lui - prin finalitate si functiune - se afla denumirea persoanelor juridice, care serveste pentru desemnarea lor.Obligatia persoanelor juridice de a purta o denumire este expres prevazuta deart. 38 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanelejuridice.O asemenea obligatie nu poate avea decat caracter general si imperativ; nici oexceptie nu este consacrata, nici o derogare nu este ingaduita de lege.b) Stabilirea denumiriiDecretul nr. 31/1954 a prevazut, prin art. 38, ca denumirea persoaneijuridice trebuie sa fie stabilita ,,prin actul care a infiintat-o sau prin statut".In cadrul reglementarii Decretului nr. 31/1954, stabilirea denumirii variazadupa categoria persoanelor juridice la care se refera denumirea.Facultatea stabilirii ,,prin statut" - in opozitie cu modul de stabilire prin insusi actul de infiintare a persoanei juridice - nu poate exista decat in cazulpersoanelor juridice a caror constituire presupune manifestarea de vointa, inacest sens, a asociatilor, adica a acelor persoane fizice sau juridice careurmeaza sa alcatuiasca, in calitate de membri, realitatea sociala a subiectuluicolectiv.Denumiea fiind un atribut al personalitatii, stabilirea ei isi produce efecte de ladata cand persoana juridica dobandeste capacitatea de a avea drepturi siobligatii.Datorita aceluiasi caracter - de atribut al personalitatii - dreptul la denumire sestinge de indata ce persoana juridica inceteaza sa mai existe, cu o singuraexceptie si anume, a cazului in care personalitatea juridica inceteaza prindizolvare, caz in care activitatea persoanei juridice continua, sub aceeasi denumire, in scopul si in masura necesara lichidarii bunurilor.c) Publicitatea denumiriiPotrivit Decretului nr. 31/1954 (art. 38), denumirea persoanei juridice se trecein registru, o data cu inregistrarea sau inscrierea persoanei la care se refera si aceasta masura constituie un mijloc de publicitate prin care denumirea este adusa la cunostinta obsteasca.d) Natura juridica a denumiriiPersoana juridica are, netagaduit, dreptul la denumirea stabilita in conditiilelegii. Decretul nr. 31/1954 (art. 38) nu foloseste calificarea de ,,drept" cuprivire la denumire - atunci cand reglementeaza acest atribut al personalitatiijuridice - astfel cum se face, in mod expres, atunci cand se refera la dreptul la nume al persoanei fizice (art. 12).O asemenea calificare este consacrata insa, in cuprinsul dispozitiilor decretului care instituie ocrotirea drepturilor personale-nepatrimoniale. Printreaceste drepturi, legea (art. 54 al Decretului nr. 31/1954) enumera, in chipdistinct, dreptul la denumire.Diin reglementarea dispozitiilor legale rezulta, asadar, ca denumirea constituieobiectul unui drept subiectiv, al unui drept personal nepatrimonial, apartinandpersoanei juridice. Ceea ce caracterizeaza insa acest drept, spre deosebirede alte drepturi subiective, este faptul ca persoana juridica nu are facultatea de a exercita ori nu dreptul la denumire, ci ea are obligatia, impusa de lege,sa-l exercite. De altfel, in general, drepturile persoanelor juridice presupunobligatia, penru ele de a le exercita. Persoana juridica ,,va purta", astfel cum prevede categoric textul art. 38, denumirea ce i-a fost atribuita. Iar, intrucatdreptul la denumire constituie un atribut al personalitatii, el nu este susceptibilde a se stinge prin prescriptia extinctiva.Dreptul la denumire, care, in legislatia noastra constituie numai un atribut deidentificare - fara caracter patrimonial - nu este in circuitul civil ; el nu se poate transmite prin act juridic.In temeiul acestui drept, persoana juridica poate cere rectificarea eroriloreventuale strecurate in registre, cu prilejul inregistrarii ori inscrierii denumiriistabilite.Dreptul la denumire presupune, de asemenea, facultatea de a se opune ca opersoana juridica - sau poate chiar o persoana fizica - sa poarte, in chipnelegitim, aceeasi vocabula, denumire sau, in caul persoanelor fizice, ca nume de familie. Uzurparea denumirii, adica purtarea ei fara drept de catre oalta persoana, constituie premisa necesara ,,atingerii" la care se refera art. 54al Decretului nr. 31/1954, atunci cand indrituieste pe cel care a suferit-o saceara instantei judecatoresti incetarea savarsirii faptelor vatamatoare.Totodata, astfel cum arata textul articolului citat, persoana juridica vatamatain dreptul sau la denumire va putea cere instantei sa indeplineasca acelemasuri care vor fi socotite necesare de catre instanta pentru a se ajunge la restabilirea dreptului atins, cum ar fi, de pilda, publicarea hotararii judecatoresti respective sau retragerea din comert a produselor care poartadenumirea ilicita.Executarea hotararilor judecatoresti, pronuntate in aceasta materie, esteasigurata prin amenda pe care instanta judecatoreasca poate sa o pronunte,in favoarea statului, impotriva celui care nu indeplineste, in termenul stabilitprin hotarare, faptele sa restabileasca situatia anterioara atingerii dreptului.Ocrotirea legala ar putea fi invocata si impotriva utilizarii denumirii pentrudesemnarea unei persoane juridice dintr-o opera literara, dramatica etc.e) Schimbarea denumiriiSchimbarea denumirii va fi trecuta in registru, in cazul persoanelor juridicesupuse formalitatii inregistrarii sau inscrierii. Dispozitiile art. 38 al Decretuluinr. 31/1954 nu prevad, expres, obligatia indeplinirii acestei formalitati decatcu prilejul stabilirii denumirii ; aplicarea acestei dispozitii se impune insa cunecesitate - pentru identitate de motive - si in cazurile in care denumirea esteulterior schimbata.2. Sediul persoanei juridicea) Consideratii generalePrintre elementele de individualizare ale persoanei juridice se numara si sediulei, care este chemat sa indeplineasca functii juridice corespunzatoare, ingeneral, celor care sunt proprii domiciliului persoanei fizice. De aceea, textelelegale care se refera la domiciliu sunt, deopotriva, aplicabile si persoanelor juridice, sediul fiind considerat, din acest punct de vedere, domiciliul lor,bineinteles, cu exceptia acelor dispozitii normative care privesc raporturijuridice proprii numai persoanei fizice si care sunt deci incompatibile cu natura persoanelor juridice, cum ar fi, de pilda, dispozitiile care reglementeaza locul deschiderii succesiunii sau cele care vorbesc de resedinta.Regula dreptului comun o constituie aplicarea dispozitiilor privitoare ladomiciliul ambelor categorii de persoane, atat celor fizice cat si celor juridice.Astfel, in tacerea legii si a conventiei partilor, domiciliul este cel care determina locul platii (executarii) obligatiilor (art. 1104 Cod civil).In general, aceleasi functii care reclama reglementarea domiciliului persoaneifizice reclama, deopotriva, ca orice persoana juridica sa aiba un sediu, loc incare ea sa poata fi considerata, intotdeauna, prezenta din punct de vedere alraporturilor juridice ; locul in care legea prezuma ca persoana juridica isi areo asezare care sa ingaduie cautarea si flarea ei in cadrul circuitului civil saupentru exercitarea actiunii de supraveghere, de catre organele competente, cuprivire la legalitatea activitatii desfasurate.Spre deosebire insa de domiciliul persoanei fizice, legea nu defineste notiunea sediului ; legea se multumeste sa prevada numai modul in care sediul se stabileste (art. 39 din Decretul nr. 31/1954).b) Stabilirea sediuluiLegea prevede ca ,,sediul persoanei juridice se stabileste potrivit actului carea infiintat-o sau statutului" (art. 39 din Decretul nr. 31/1954).c) Schimbarea sediuluiSediul are caracter permanent in sensul ca isi produce efectele cat timp arefiinta persoana juridica cu privire la care a fost stabilitd) Sediul ,,secundar"Dispozitiile Decretului nr. 31/1954 (art. 39) se refera la ,,sediul persoaneijuridice", fara nici o alta distinctie, ceea ce inseamna ca, in dreptul nostru,principiul unicitatii sediului este consacrat in privinta persoanelor juridice tot astfel cum acelasi principiu este consfintit in ceea ce priveste domiciliulpersoanelor fizice.Unicitatea domiciliului si a sediului constituie o regula de drept fireasca datfiind ca, prin analiza naturii lor juridice, ele se infatiseaza ca atribute deidentificare a personalitatii ; or, este, neindoielnic, de esenta unor asemeneaatribute, ca aceeasi persoana sa fie identificata printr-un singur domiciliu sausediu.Dar principiul unicitatii domiciliului nu este de natura sa inlature posibilitatearesedintelor multiple ale aceleiasi persoane fizice, resedinte care determinaanumite efecte de drept, cu caracter restrans, si anume, in masura in care lereclama necesitatile vietii juridice.Tot astfel, in cadrul persoanelor juridice, aceleasi necesitati impun ca uneleefecte de drept, cu caracter procedural, sa nu fie determinate, intotdeauna,numai de locul in care se afla sediul, propriu-zis, al persoanei juridice ; estevorba de stabilirea competentei teritoriale a instantelor de judecata ori a locului de citare a partilor.Codul de procedura civila prevede, in aceasta privinta, ca cererea impotrivaunei persoane juridice ,,de drept privat" se poate face nu numai la ,,instantasediului ei principal", ci si la ,,instanta locului unde ea are reprezentanta,pentru obligatiile ce urmeaza a fi executate, in acel loc sau care izvorasc dinacte incheiate prin reprezentant sau prin fapte savarsite de acesta" (art. 7 Cod de procedura civila) ; citarea ,,la sediul principal sau la cel alsucursalei ori, dupa caz, al reprezentantei (art. 87, pct. 2, Cod de proceduracivila, reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I , pct. 30 dinOrdonanta de Urgenta a Guvernului nr. 138/2000).e) Domiciliul alesAlegerea de domiciliu constituie o derogare conventionala de la efectele juridice ale sediului in ce priveste determinarea competentei judecatoresti, iar,uneori, deopotriva, si o imputernicire data unei alte persoane de a primi actele procedurale (art. 93 Cod de procedura civila).Alegerea de domiciliu poate fi savarsita nu numai de persoanele fizice, ci side catre cele juridice. Astfel, in cazurile in care alegerea de domiciliu esteimpusa de lege cu caracter obligatoriu (art. 1781 Cod civil) dispozitiile carereglementeaza o asemenea indatorire, nu prevad nici o exceptie cu privire lapersoanele juridice.BIBLIOGRAFIE1. Colectiv de autori , ,,Tratat de drept civil. Volumul al II-lea", EdituraAcademiei R.S.R. , Bucuresti, 19672. A. Ionascu, ,,Drept civil. Partea generala", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 19633. Constantin Statescu, ,,Drept civil", Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti, 19704. Ion Dogaru, ,,Drept civil. Tratat. Volumul al II-lea", Fundatia EuropeanaTitulescu, Craiova, 2000