In interiorul arcului carpatic s-a produs o scufundare lenta pana la 4500 m adincime, datorita eforturilor de cutare si ridicare a Carpatilor din jur. Invadata de apele marii, ea a fost indelung sedimentata, astfel ca la inceputul cuaternalului intreaga depresiune a transilvana a devenit uscat. Numai pe margini, in unele depresiuni intramontane, ca Brasov, Giurgiu, Ciuc, mai ramasesera lacuri, care s-ar drenat mai tarziu, in cuaternarul inferior.

In ultima faza a formarii sale, care s-a prelungit pana la inceputul cuaternalului, s-a pus in evidenta, pe trei laturi ale acestei mari depresiuni, o fasie de cute diapire, cu strate ridicate pana la verticala, aducand din adinc simburi de sare, aflata in prezent in exploatare (Ocna Dejului, Ocna Muresului, Praid). Astfel aceasta fasie cutata individualizeaza doua parti deosebite: o zona de depresiuni si dealusi si una de podis, in mijloc.

Depresiunea Transilvaniei este cea mai mare depresiune din interiorul arcului carpatic. Are un relief colinar, de unde vine si denumirea de „colinara” fiind marginita de Carpatii Orientali, Carpatii Meridionali si Carpatii Occidentali, iar denumirilea lor vin chiar de la pozitia fata de depresiune. In partea de nord-vest exista o legatura mai larga cu Dealurile si Campia de Vest.