In ultimul deceniu al secolului al XVI-lea, Tarile Romane cunosc cea mai puternica crestere a dependentei lor fata de Imperiul Otoman de pana atunci. Au urcat astfel, pana la proportii inimaginabile in trecut, obligatiile materiale fata de Imperiul Otoman: in bani-tributul, peschesurile, cumpararea tronului si bunuri de consum. Desi turcii garantau autonomia tarii Romanesti si Moldovei, dregatorii greci isi sporesc prezenta in Sfatul domnesc, iar functionarii otomani in administratie, ceea ce le ingaduia sa participe direct la strangerea birurilor si, implicit, la savarsirea de numeroase abuzuri. Din fericire, in istoria romanilor, sfarsitul secolului al XVI-lea coincide cu faptele exemplare ale lui Mihai Viteazul: victoria de la Calugareni (13 august 1595)- "briliantul cel mai stralucitor al cununei gloriei romane"(cum va scrie Nicolae Balcescu), urmata de campaniile din Transilvania (1599) si Moldova(1601), unite cu tara Romaneasca.



Steagul luptei impotriva Imperiului Otoman a fost ridicat la 13 noiembrie 1594, la Bucuresti, printr-o rascoala impotriva celor doua componente ale combinatiei straine in capitala tarii: creditorii domnii si o mica oaste otomana. Ceasul marilor decizii venise. Ajutat de trupele boieresti si de cei 2000 de ostasi trimisi de Sigismund Bathori, Mihai alege calea luptei deschise impotriva opresorilor. Victoria, repede obtinuta la Bucuresti, Mihai ataca cetatile de granita altadata romanesti. in decembrie 1594 incepe cu Giurgiu, care, puternic fortificata, rezista. Urmeaza asaltul asupra Harsovei din 1 ianuarie 1595, apoi a Silistrei din 8 ianuarie 1585. in ajutor ii vine domnul Moldovei, Aron Voda. La 14 si 15 ianuarie 1595 trupele conduse de fratii Buzesti si Radu Calomfirescu, bat pe tatari la Putinei si Stanesti.