Daca in zbuciumata istorie a omenirii lumea minerala a nestematelor a avut un rol indiscutabil, cu multilaterale implicatii, diamantul a fost, fara indoiala, sub toate rapoorturile, gema cea mai de seama. Descoperirea sa isi pierde obirsia in noianul mileniilr, in Orientul indepartat, mai precis in India, prima patrie a celor mai felurite pietre pretioase. Peste mari si deserturi necuprinse, diamantul ajunge mai tarziu in Europa. Cea mai veche marturie este o statuie greaca, cu ochii de diamant neslefuit, datand din sec V i.e.n.si afalata in prezent la „British Museum”.

Egiptenii au cunoscut insa diamantele Indiei cu milenii in urma si le-au folsit nu numai ca podoaba, dar si ca unealta(datorita duritatii sale neegalate). Legendele poparelor Orientului indepartat sau apropiat, credintele si superstitiile Evului mediu sau chiar mai recente, astrologia, mistica, medicina empirica, ambitia si afectiunea, au creat in jurul diamantului o aureola unica in ierarhia si istoria bunurilor omului. Este imposibil ca in spatiul pe care-l avem la indemana sa trecem in revista cel putin o parte dintre faptele si legendele puse pe seama acestei pietre nobile.