Din multitudinea genurilor de arta existente, muzica este una dintre cele mai apropiate sufletului omenesc, ea insotindu-ne pe buna dreptate, pe parcursul intregii vieti. De la momentul aparitiei, si pina astazi, cale de milenii, muzica se include ca element inerent in viata societatii, in constiinta si natura omului. Alaturi de alte descoperiri ea a devenit un mare fenomen al lumii, acompaniind istoria civilizatiei umane in perioadele de mari avinturi, precum si in cele de declin.



Prin urmare, ar fi greu sa ne imaginam pe cineva, ca s-ar putea lipsi totalmente de muzica in viata sa. Aflindu-se in fiecare din noi ea actioneaza ca unul din remediile cele mai importante in serviciul corpului si sufletului nostru. Fara indoiala, muzica are influenta asupra individului, ritmul si armonia, ocolind filtrele logice si analitice ale mintii, isi croiesc drum spre comorile ascunse ale sufletului, stabilind contact direct cu sentimentele profunde din adincul memoriei si imaginatiei. Pe de alta parte pragmatismul exagerat si tendintele tehnocratice ale lumii moderne duc, intr-o oarecare masura la diminuarea importantei, dezvoltarii personalitatii prin intermediul artelor frumoase, una dintre care este si muzica. in prezent se observa o crestere preponderenta a elementului rational pur, dominatia materialului asupra spiritualului, a cunostintelor asupra sentimentelor. Aceste metamorfoze pot avea consecinte usor de imaginat – dezechilibrarea psihicului uman, ponderea armoniei intre Ratio si Emotiv, intre calcul si sentiment, intre agerimea mintii si bunatatea sufletului.