REFERAT DIVERSE: ISTORIA TEATRULUI ROAMNESC

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
Inca din vremuri imemoriale , locuitorii pamantului romanesc de astazi au simtit necesitatea jocului teatral practicand obiceiuri si rituri in ale caror forme de manifestare colectiva deslusim elemente cu un evident caracter spectacular . Aceste manifestari -; cuprinse in ceea ce Mircea Eliade denumea " traditie folclorica " si dintre care unele au razbatut pana in viata contemporana a taranului roman -; erau menite sa determine , prin procedee de natura magica , fertilitatea pamantului (" paparudele " , " caloianul " , " dragaica " ) , sa contribuie la imbelsugarea traiului zilnic , sa consemneze momente calendaristice sau ciclul evenimential al vietii si al mortii ( " brezaia" , " cucii" , "calusarii, " unchiesii" ) .Ele se desfasurau , dupa imprejurari , in mijlocul naturii , mai ales primavara si vara , in sate ori in casele oamenilor , totdeauna in prezenta unui " public" interesat sufleteste de productiile respective ( implicand adesea masti ) , si erau practicate potrivit unor " scenarii" constituite prin traditie orala , de catre " interpreti" ( barbati , femei si copii ) anume alesi . Acestor practici li s-au suprapus in antichitate manifestarile cu caracter spectacular ale autohtonilor geto -; daci , cele aparute pe tarmul Marii Negre prin intermediul coloniilor grecesti , precum si cele aduse de colonistii romani in Dacia ; in secolele II -; VII ele au capatat trasaturile specifice noii spiritualitati romanesti atunci nascute , fiind imbogatite apoi cu adaosuri laice si religioase medievale , pentru a fi sintetizate treptat in asa numitele productii folclorice cu caracter teatral care aveau sa devina in secolele XVIII -; XIX elemente formative ale fenomenului teatral national cult . t8p4plCea mai veche incercare dramaturgica originala cunoscuta pana astazi este cuprinsa intr-o scriere anonima ( apartinand poate lui Samuil Vulcan ) , descoperita de Nicolae Densusianu in biblioteca Episcopiei romane din Oradea , datand probabil din anii 1778 -; 1780 si intitulata Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa (Uciderea lui Grigore Voda in Moldova exprimata in forma de tragedie ) . Manuscrusul este alcatuit din scene disparate , cateva scrise in alte limbi ( o predica in tiganeste , cantece in latina si maghiara ) .Din primii ani ai secolului al XIX -; lea exista in Moldova cele trei scene pentru teatrul de papusi ale lui Costache Conachi , intitulate : Giudecata femeilor , Amoriul ... si Comedie banului , Constantin Canta . Aceasta din urma , scrisa in colaborare cu Niculae Dimachi si Dumitrache Beldiman vadeste certele inclinatii pentru dramaturgie ale autorilor dar si neimplinirea lor .Intre cele dintai incercari dramatice romanesti enumeram : fragmentul dintr-o piesa in versuri intitulata Serdarul din Orhei descoperita de Vasile Alecsandri , care presupunea ca dateaza din 1811 , continand dupa parerea Bardului de la Mircesti , o incercare de satirizare a parvenitismului , apoi prelucrarea dupa Gessner si Florian Mirtil si Hloe a lui Asachi , dar mai ales pamfletele dramatice ale lui Iordache Golescu , intitulate Starea Tarii Rumanesti acum in zilele Mariei Sale lui Ioan Caragea -; Voievod ( 1818 ) si indeosebi Barbul Vacarescu , vanzatorul tarii ( probabil 1828 ) . Cea dintai perioada de inflorire a dramaturgiei originale o gasim in legatura cu momentul revolutionar de la 1848 , sub forma dezvoltarii comediei satirice , cand o serie de dramaturgi isi propun sa tintuiasca la stalpul infamiei , cu mijloacele comicului moravurile decazute ale societatii vremii : parvenitismul , casatoria din interes , moda imitarii cu dinadinsul a unor obiceiuri din lumea occidentala , stalcirea limbii romane , surprinse in structuri teatrale foarte simple si cu resurse literare inca modeste . Printre acesti dramaturgi trebuie amintiti Costache Facca ( 1800 -; 1845 ) , autorul piesei Comodia vremii sau Frantuzitele (1833) , Alecu Russo (1817 -; 1859 ) , autorul pieselor Jignicerul Vadra si Bacalia ambitioasa ( ambele in 1846 ) , Costache Balacescu (1819-1880) , autorul comediei O buna educatie (1845) , marele prozator Costache Negruzzi (1808 -; 1868) , autorul Carlanilor (1849) si al Muzei de la Burdujani (1851) .Principala contributie la dezvoltarea dramaturgiei originale o aduce Vasile Alecsandri (1821 -; 1890) , personalitate complexa si reprezentativa a culturii nationale : poet , prozator , memorialist si dramaturg , animator de viata literara si teatrala .Format in spiritul culturii franceze , el si-a incercat initial pana de dramaturg prin prelucrarea unor teme din literatura pariziana a vremii , gasindu-si insa in curand tonul original .Inceputul il constituie Iorgu de la Sadagura (1844) si Iasii in carnaval (1845) . Ambele lucrari , impreuna cu Piatra din casa (1847) si O nunta taraneasca (1848) constituie ceea ce am putea numi prima faza de creatie a lui Alecsandri in domeniul comediei . Anii care au urmat ii aduc lui Vasile Alecsandri maturizarea talentului , dramaturgul sintetizand din creatiile anterioare un personaj nou -; Coana Chirita . Cele doua realizari principale din aceasta serie Chirita in Iasi (1850) si Chirita in provincie (1852) , releva pozitia critica a lui Alecsandri fata de viata sociala a vremii dar si perfectionarea mijloacelor sale de creatie ( constructia decisa a personajelor , precizia replicii , efectele comice ) pana intr-atat incat personajul principal a ramas multa vreme legendar , iar piesele respective rezista inca reprezentarii in zilele noastre .Din aceeasi perioada dateaza si comediile Concina ; Millo director ; Agachi Flutur ; Ginerele lui Hagi -; Petcu sau operetele Scara matei si Crai Nou (aceasta din urma pe muzica lui Ciprian Porumbescu ) sau "feeria Sanziana si Pepelea . Putem afirma ca Alecsandri reprezinta punctul cel mai inalt atins in dezvoltarea comediei satirice la jumatatea veacului al XIX -; lea ( 1840 -; 1879 ) calitatile ( spiritul viu de observatie , pitorescul personajelor , verva , umorul ) fiind proprii intregii dramaturgii premergatoare . A doua directie de dezvoltare a dramaturgiei originale o constituie drama istorica de inspiratie nationala .Astfel primii autori ce au scris drame istorice au fost : Gheorghe Asachi (Petru Rares , 1837) , Theodor Codrescu ( Plaiesul Logofat mare , 1846 ) , Nicolae Istrati ( Mihul ... , 1850 ), Al . Pelimon (Curtea lui Vasile Voda , 1852 ) , C. Z. Halepliu ( Moartea lui Mihai Viteazul la Turda , 1854 ) , Ioan Soimescu (Moartea lui Radu VII de la Afumati , 1854).Inceputul cel mai edificator in drama istorica romaneasca il face Vasile Alecsandri cu piesa Cetatea Neamtului tiparita in 1857 si al carei subiect , marturiseste autorul , "e tras din novela istorica a d-lui C. Negruti" (Sobieski si romanii , 1686) .Incheindu-si pe la 1877 activitatea comediografica , Alecsandri creeaza drama in versuri , in cinci acte , Despot -; Voda (1879) . Momentul afirmarii dramei istorice in teatrul romanesc il datoram ilustrului carturar Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838 -; 1907) . Dupa ce contribuise prin numeroase articole la indrumarea teatrului , pledand pentru un repertoriu original , pentru sinceritate si firesc in interpretarea scenica , el elaboreaza drama Domnita Ruxandra si tragedia Raposatul postelnic, exercitii teatrale fara valori deosebite . Le urmea insa in 1867 poemul dramatic Razvan si Vidra , rod al maturizarii artistice , as acumularilor importante la care ajunsesera cercetarile sale istorice .Dezvoltarea dramaturgiei autohtone romanesti din perioada 1877 -; 1918 ne apare dominata de trei personalitati marcante : Ion Luca Caragiale , Alexandru Davila si Barbu Delavrancea . Ion Luca Caragiale (1852 -; 1912) este considerat alaturi de Mihai Eminescu si Ion Creanga , unul dintre cei mai de seama scriitori romani . Valoarea operei sale rezulta , desigur , din ansamblul ei (teatru , proza , teorie si critica) dar , fara indoiala , in acest ansamblu predomina literatura dramatica . Elaborata in decursul a doisprezece ani , opera sa dramatica cuprinde , in ordine cronologica , comediile O noapte furtunoasa (1879) , Conu Leonida fata cu reactiunea (1882), O scrisoare pierduta (1884) , Dale carnavalului (1885) si drama Napasta (1890) .Daca dezvoltarea comediei satirice ajunge cu opera lui Caragiale in faza clasica a dramaturgiei romanesti , evolutia dramei istorice de inspiratie nationala atinge aceasta culme prin contributiile lui Alexandru Davila si Barbu Stefanescu Delavrancea .Astfel Alexandru Davila (1862 -; 1929) contribuie la in florirea dramei de inspiratie nationala prin opera sa de capetenie Vlaicu-Voda (1902) considerata cea mai valoroasa drama istorica autohtona .