Creatia populara este produsul gandirii si simtirii oamenilor din popor in care spiritul popular isi exprima ideile, sentimentele si aspiratiile de veacuri. Bogatia si diversitatea acestora determina diversitatea speciilor si a formelor de expresie. Despre sensibilitatea artistica a poporului roman afirma Alecsandri in formularea „Romanul s-a nascut poet”, iar frumusetea si expresivitatea cantecului popular confirma aceasta constatare.

Intre varietatea speciilor liricii populare un loc fundamental il ocupa doina ca specie tipica spiritului creator romanesc. In doina se exprima un sentiment puternic, fiecare produs continand o singura manifestare profund sufleteasca. De aici exista mai multe tipuri de doine dupa caracterul sentimentului comunicat. Sunt astfel doine de dragoste, de dor, de instrainare, de catanie, de haiducie etc. Specie veche, doina are o constructie prozodica sincretica care ii tradeaza vechimea cand la baza creatiei ei stateau multiple forme de manifestare artistica: textul, rima, ritmul, gestica, muzicalitatea. De aceea stuctura ei are aceasta forma tipica prin care formule si procedee traditionale comunica prin mijloace complexe comunica un sentiment profund.