Sistemul monetar este organizat avand in centru banca de emisiune (banca centrala). Dupa monopolizarea dreptului de a emite bancnote, banca centrala s-a detasat de celelalte banci din sistem si din concurenta acestora, s-a transformat treptat, intr-o institutie de reglementare, de supraveghere, de control si sustinere a sistemului bancar in ansamblul sau. Banca de emsiune a devenit astfel bancher al celorlalte banci sau banca bancilor.



Astfel, banca de emisiune, prin importanta activitatii sale privind determinarea starii monetare la nivel macro si microeconomic, prin influentele pe care le poate exercita asupra celorlalte institutii financiar-bancare si asupra economiei, in general, detine o pozitie prioritara in cadrul oricarui sistem bancar. Mai mult prin functiile pe care le indeplineste, prin multiplele legaturi stabilite cu celelalte banci si prin acestea cu intreaga economie, banca de emisiune reprezinta asa zisa "placa turnanta" a sistemului bancar.

Banca de emisiune, ca banca centrala este amplu implicata in emisiunea monetara, in procesul de creditare si de influentare a economiei prin moneda si credit, in operatiunile cu valute, in operatiunile bursiere si in alte operatiuni importante din punct de vedere monetar si al creditului. Bancii de emisiune ii revin sarcini majore ca autoritate centrala de a influenta comportamentul celorlalte banci din sistemul bancar in concordanta cu politicile economice ale statului. Ea actioneaza prin instrumentele politicii monetare asupra echilibrelor monetare si valutare din economie, indeplinind si functia de bancher al statului.