Etimologic, cuvantul „turism" provine din termenul englez „tour" (calatorie), sau „to tour", „to make a tour" (a calatori, a face o calatorie), termen creat in Anglia, in jurul anilor 1700, pentru a desemna actiunea de voiaj in Europa - in general si in Franta - in special. La randul sau, acest termen englez deriva din cuvantul francez „tour" (calatorie, plimbare, miscare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de calatorie de agrement.



Prin turism se intelege:
- in primul rand, ansamblul de activitati prin care omul isi petrece timpul liber calatorind in alta localitate sau tara, pentru a vizita oameni si locuri, monumente si muzee, pentru a-si imbogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament;
- in al doilea rand, industria creata pentru satisfacerea tuturor bunurilor si serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un inalt nivel calitativ si in conditiile protectiei si conservarii resurselor turistice, in special, si a mediului inconjurator, in general.

Luand in considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social in care se desfasoara turismul in perioada de la ultima Conferinta Internationala a ONU privind turismul (Roma 1963), Conferinta Internationala asupra turismului si statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de baza in turism:
„Turismul se refera la activitatile unei persoane care calatoreste in afara mediului sau obisnuit, pentru mai putin de o perioada specificata de timp si al carei scop principal de calatorie este altul decat exercitarea unei activitati remunerate la locul de vizitare."