Varietatea dupa regiuni si in functie de conditiile economice si sociale este evidenta si in domeniul educatiei, al obiceiurilor, al vietii familiale. In linii generale, insa, acestea au aspecte constante in intreaga lume greceasca a epocii clasice. Sistemele educative in cele doua state grecesti, Atena si Sparta, erau fundamental opuse. In statul spartan copilul apartinea familiei numai pana la varsta de 7 ani; dupa care un spartan era total la dispozitia statului- pana la varsta de 60 de ani.

Educatia spartana consta in exrcitii fizice dure si antrenament militar, urmarindu-se sa i se formeze copilului sau tanarului un desavarsit spirit de disciplina, de supunere oarba, precum si capacitatea de a suporta cele mai absurde privatiuni si mizerii fizice: umbland desculti si cu capul ras, antrenandu-se complet goi, mancand mizerabil si insuficient, dormind pe o saltea de trestie si adeseori fiind biciuiti numai pentru a se deprinde sa suporte durerea. In rest- o instructie intelectuala absolut minima (si de care foarte probabil ca nu toti copiii beneficiau); scris-citit, eventual cateva notiuni elementare de aritmetica si de muzica militara. Viata permanenta de cazarma ducea la practica curenta si in mod deschis a pederastiei. Fetele primeau si ele o instructie pre-militara: alergari, marsuri, lupta, aruncarea discului si a sulitei.