Modificarea proprietatilor unor corpuri ce determina aparitia fortelor de atractie sau de respingere reciproca se numeste electrizare, iar proprietatea fizica ce se modifica este starea de electrizare.
Fenomenul a fost observat mai intai la chihlimbar. Filozoful grec Thales din Milet, care trait acum 2500 de ani (secolul VII i.Hr.) este primul care-l aminteste. Apoi a cazut in uitare. Abia pe la 1600 medicul englez Gilbert, reluand cercetarile, constata ca mai sunt si alte corpuri, cu aceeasi propietate si, dupa numele grecesc al chihlimbarului (elektron), numeste electrizare fenomenul care le aduce in aceasta situatie. Vom spune deci ca acele corpuri se electrizeaza prin frecare sau ca se incarca cu electricitate.

Timp de aproape 200 de ani, studiul electricitatii s-a limitat apoi la o acumulare treptata de observatii calitative.
Legatura cantitativa s-a putut stabili numai dupa ce incercarile lui Cavendish, Priestley sau Daniell Bernoulli, urmate de cercetarile sistematice ale lui Charles Auguste de Coulomb au dus la formularea matematica a legii de interactiune, din care putem calcula fortele dezvoltate si putem stabili unitatile de masura pentru ceea ce numim cantitate de electricitate ori sarcina electrica. De aici inainte intram pe teritoriul adevaratei cercetari stiintifice, prin care determinarile din laborator, unite cu calculul matematic, au dus, in cateva decenii, la inchegarea electrostaticii.