Acest vulcan a semanat frica printre oameni inca din cele mai vechi timpuri. Erupand puternic in 5960 I. Hr. si 3580 I Hr., Vezuviul era fara indoiala unul dintre vulcanii cu cel mai mare potential distructiv din toata Europa. Vulcanul a fost linistit pentru o scurta perioada (care a coincis cu expaniunea Romei timpurii) si de aceea oamenii din Campania l-au privit mai mult ca pe o priveliste decat ca o amenintare. Ei au ignorat trepidatiile care erau din ce in ce mai frecvente si au construit fara incetare in jurul muntelui amenintator. Nici chiar cutremurul puternic din 63 d.Hr nu a fost suficient pentru a-i speria pe oamenii ce locuiau aproape de vulcan.



Fusesera trepidatii puternice de mai multe zile, dar in ziua precedenta s-a simtit o schimbare. Presiunea s-a strans in muntele Vezuviu si trepidatiile puteau fi simtite si de cealalta parte a golfului, in Misenum. La ora 23:00 energia este asa de mare incat creasta vulcanului explodeaza imprastiind 6 KM3 de cenusa si pietre. Un nor mare de cenusa se imprastie in aer si se ramifica asemenea unui copac. Funingine si cenusa incep sa cada pe pamantul din jur pe masura ce o eruptie se contureaza. Cerul se umple de cenusa, si dupa-amiaza luminoasa se transforma in noapte. Primul val de foc iese la 23:30 si se indreapta spre Herculaneum. Acesta e format din gaze foarte fierbinti si gunoaie vulcanice. A doua eruptie se produce o ora mai tarziu dupa care vulcanul se odihneste pentru acea noapte, ocazional imprastiind flacari si roci.