In prima jumatate a secolului al XIX-lea ,colonialismul s-a bucurat de un interes scazut .Economistii liberali Adam Smith sau David Ricardo il considerau lipsit de utilitate si sursa de despotism .In aceasta epoca,vocatia colonizatoare si-au mentinut-o doar Anglia si ,cu o oarecare inconsecventa,Franta.
Incepand insa din anii 1870-1880 ,colonianismul s-a accentuat datorita tendintelor manifestate de statele puternice si datorita mai multor factori favorabili .
Unul dintre acesti factori a fost de ordin demografic. Intre 1815 si 1914 ,mai mult de 50 de milioane de oameni au migrat in afara continentului european .
Considerentele economice au jucat insa un rol determinant .Revolutia industriala a generat o nevoie crescanda de resurse materiale si de noi piete de desfacere .S-a adaugat exigenta rentabilizarii capitalurilor acumulate in urma cresterii economice.



Colonianismul a fost totodata o modalitate de rezolvare a constrangerilor si a tensiunilor sociale generate de polarizarea accentuata a unei societati bulversate de urbanizare si de exodul rural.Sub aspect politic,colonianismul manifestat la sfarsitul sec al XIX-lea a coincis cu o epoca de afirmare a nationalismului.Franta vedea in expansiunea coloniala o compensatie pentru umilinta infrangerii in razboiul din 1870-1871.In Italia si in Germania recent unificate, sentimentul national trebuia consolidat prin succese coloniale.
Expansiunea europeana a mai fost impulsionata si de preocupari de natura strategica manifestate de multe din marile puteri.
Luarea in stapanire a noilor teritorii a fost precedata si insotita de sporirea cunostintelor geografice.Gratie unor initiative particulare sau unor societati si institute de geografie,in aceasta epoca au fost organizate numeroase expeditii si calatorii.
In plus,s-a desfasurat o intensa activitate misionara, datorata mai ales concurentei dintre misiunile protestante si catolice.