Explozia unui amestec combustibil-oxidant se produce ca urmare a acumularii in sistem a unei mari cantitati de caldura, produse prin reactia puternic exoterma dintre componenti. Aceasta reactie are loc de obicei cu o viteza foarte mare, iar degajarea foarte rapida a caldurii de reactie nu poate fi compensata de pierderile termice catre mediul inconjurator prin conductie, convectie sau radiatie. Acumularea caldurii de reactie in amestecul gazos determina cresterea temperaturii si aparitia unei concentratii ridicate de specii reactive, ceea ce provoaca accelerarea progresiva a reactiei si aparitia exploziei, insotita de obicei de emisia unor radiatii luminoase (aparitia unei flacari).



Din acest motiv, termenul "flacara" se foloseste frecvent in locul termenului "explozie", mai ales in cazul oxidarii in faza gazoasa a substantelor combustibile.
Foarte multe explozii care insotesc activitatile umane sunt comandate si controlate: arderea combustibililor in motoarele cu ardere interna, in motoarele de avion sau de racheta, detonarea explozivilor solizi pentru minerit, pentru demolarea unor constructii vechi, pentru construirea de drumuri, cai ferate sau poduri. In mod uzual, termenul "explozie" desemneaza insa un proces accidental, nedorit, cu efecte distrugatoare: explozia unei bombe; distrugerea unei case datorita acumularii de gaz combustibil ca urmare a unor scurgeri necontrolate, urmata de aprinderea accidentala a amestecului format de acesta cu aerul; explozia unor reactoare chimice etc.