Din 768 si pana in 1795, peste Franta regii au domnit neintrerupt. Dupa 1795, la domnia acestei tari s-au succedat, pana in zilele noastre, imparati si presedinti, cu o mica intrerupere intre 1814 si 1830 (familia Burbon). Din cei aproape 1000 de ani in care Franta a fost condusa de regi, mai mult de o treime din timp acesti regi au fost descendenti ai lui Hugo Capet, intemeietorul dinastiei Capetienilor. Desi incepand cu anul 1328, dinastiile Frantei nu s-au numit Capet, ele au fost, totusi, ramuri ale acestei familii.
Spre finalul anilor 900, regii din dinastia Carolingiana pierdusera mult din puterea lor de odinioara. in schimb, nobilii isi marisera puterea, astfel incat regii nu mai erau decat nobili feudali care erau alesi pentru a conduce in lupta alti nobili feudali.

In 987, cand Ludovic al V-lea a murit, nelasand mostenitori de parte barbateasca, Hugo Capet a fost ales de catre nobilime si cler rege. Acesta era un descendent al lui Robert cel Viteaz, detinand pamanturi in ile-de-France, fiind conte de Paris si duce al Frantei, unul dintre cei mai importanti nobili ai vremii.
In 987, dupa incoronarea sa ca rege, pamanturile detinute de Hugo Capet se margineau la numai o fasie ingusta de teren din imprejurimile Parisului. in 1328, anul in care Carol al IV-lea a murit, teritoriul controlat direct de regii Frantei se marise de peste 3 ori. Aceste achizitii au fost facute atat prin aliante (tratate si casatorii) cat si prin razboi.