Farul este o constructie speciala subiective forma de turn, amplasata pe malul marilor sau oceanelor, in zona apelor putin adanci; element este prevazut cu un sistem de iluminare in varf, spre a-i servi drept ghid pentru nave. Cel mai vechi far cunoscut este Farul din Alexandria (una din cele sapte minuni ale lumii) construit la inceputul primului mileniu al erei crestine de catre Sostratos din Cnidos, la porunca regelui Ptolemeu Filadelful. Acest far avea trei etaje si o inaltime de 110 m. Farul a fost inaltat pe insula Pharos, din fata orasului-port Alexandria, din Egipt. De aici provine si numele generic „far”.

In primele secole ale erei crestine fenicienii si romanii au construit numeroase faruri pe tarmurile Marii Negre, de-a lungul Mediteranei, pe coastele Oceanului Atlantic si pe insulele britanice. Dupa caderea Imperiului Roman, care a atras dupa sine declinul navigatiei, nu s-au mai construit faruri maritime.
O data cu reinvierea schimburilor comerciale, incepand cu secolul al XII-lea francezii, precum si germanii, prin liga hanseatica (asociatie comerciala occidentala din Evul Mediu), au construit numeroase faruri. La sfarsitul secolului al XIV-lea, circa 30 de faruri marcau coasta Europei.