La insecte, precum si la alte grupe de animale, intalnirea partenerilor sexuali fiziologic apti de copulatie nu se face la intamplare, ci prin intermediul unor mecanisme complexe de "emisie-receptie" care permit realizarea unor schimburi de informatii intre indivizi, uneori aflati la distante destul de mari. Mecanismele chimice de comunicare joaca un rol ecologic foarte important, fiind specifice si permitand reperarea precisa a partenerilor raspanditi in mediul inconjurator.

Mecanismele de comunicare dintre indivizii aceleiasi specii sunt de natura fizica (unde sonore, unde electromagnetice, culoarea etc.) si de natura chimica, care au o importanta preponderenta (compusi chimici).
Feromonii (hormoni purtatori de mesaj) sexuali sunt compusi chimici care mijlocesc atractia sexuala intre indivizii de diferite sexe. Denumirea de feromoni a fost utilizata pentru prima data, in 1959, de catre P. KARLSON si I. LUSCHER. Prin feromon, in general, se intelege un compus chimic emis de un individ si receptionat de un alt individ din aceeasi specie, provocand o reactie specifica individului ce l-a receptionat.