Motto


"In ceea ce ne priveste, refuzam sa ne lasam sfasiati intre teza si antiteza"


Sartre, "Fiinta si neantul"





Nu "Fiinta sau neantul", ci "Fiinta si neantul"; conjunctia "si", "in locul disjunctiei "sau" , Sartre nu a dat expresie acelei alternative catastrofale sugerata de "sau", ci unei posibile unitati: integrarea fiintei in neant si a neantului in fiinta. Asadar, Sartre, din moment ce crede in ascendentul fiintei asupra universului, sustine ca personalitatea umana este pura potentialitate, capabila sa decida ce exista.



Nu exista nici un fel de constrangeri fatale. Asupra mea nu actioneaza nici o constrangere, absenta libertatii mele nu poate fi imputata nici unei legi sau cauzalitati exterioare, supranaturala, implacabila. Doar eu ma pot ingradi. Sau, poate, ceilalti oameni, semenii mei, daca eu consimt prezentei, existentei lor in lumea mea. Realitatea, lumea imi apartine fiindca numai eu pot decide ce e lumea; ce exista pentru mine e ceea ce vreau, nimic nu se poate impune vointei mele. Asadar, lumea e in mine, iar eu fiintez in ea nu mai mult decat sunt dispus sa accept. Tot ce exista, exista in mine (ceea ce doresc, ceea ce vreau, ceea ce consimt eu sa traiasca).