Teritoriul Germaniei este populat din antichitate de triburi germanice, celtice si slave.
In secolul 1 e.n.- 4 e.n. regiunile sudice si apusene ale Germaniei (avand ca granita Rinul) sunt transformate in posesiuni ale Imperiului Roman.
Prin tratatul de la Verdun (843) este sanctionata impartirea statului francez. Regatul francez de est creat acum se transforma in secolul urmator in statul feudal german.
In 962, regele Otto I (936-73) este incoronat la Roma ca imparat al "Sfantului Imperiu Roman".

Faramitirea politica a Germaniei in nenumarate principate, ducate, comitate, ca un pronuntat grad de autonomie, precum si puterea crescanda a feudalilor germani, au impiedicat, de-a lungul intregului ev mediu, creearea unui stat german centralizat si puternic.
In secolul 10-12 incepe expansiunea feudalilor germani spre rasarit in teritoriile locuite de slavi la care participa din secolul 13 si Ordinul teutonic.
Rivalitatea dintre imparatul german si papalitate din secloul 11-12 ("lupta pentru investitura") atinge apogeul in vremea lui Henric IV si a papei Grigore VII ("pelerinajul lui Henric IV in 1077 la Canosa") si se incheie cu un compromis in 1122 ("concordatul de la Worms").