Numerosi scriitori antici, greci sau latini, au facut consemnari despre geto-daci, dedicandu-le chiar opere intregi. Imprejurarile timpului au facut ca pretioase marturii scrise despre cea mai cunoscuta ramura din marea familie traca, ramura de nord, geto-dacii, sa nu se pastreze pana in zilele noastre. Totusi insemnarile ramase cuprind un registru variat referitor la viata materiala, spirituala si de stat a acestora.

Autorii greci ii mentionau, de obicei, sub numele de geti pe locuitorii din regiunea Dunarii Inferioare, respectiv din Muntenia, Dobrogea sau Moldova. In scrierile latine sunt mentionati cu numele de daci cei care locuiau in zona intracarpatica , in Transilvania si Banat1). Pe meleagurile noastre au ajuns mai intai grecii dinspre sud si sud-est, care i-au intalnit mai intai pe geti si in izvoarele elene acesta e numele mai des folosit. Romanii au venit mai tarziu in contact cu dacii, mai ales cei dinspre apus, si scriitorii latini folosesc cu predilectie aceasta denumire.