Ciclul de povestiri din "Hanu Ancutei" poate fi delimitat in grupuri de cate trei, observandu-se instituirea unei pauze dupa a treia si a sasea istorisire. Daca prima povestire, cea a comisului Ionita, este un preludiu, a saptea, a negustorului Damian are rol de interludiu. Pauzele, de scurta durata, dupa a treia si a sasea povestire introduc, la han noi calatori ( capitanul Isac si jupanul Damian), personaje naratori, cunoscute de Ancuta cea tanara, ba chiar de unii oaspeti.

Acestia n-au ascultat povestirile anterioare. Ei sunt indemnati sa povesteasca de comisul Ionita, de atmosfera de la han, intrand in competitie cu bunavointa, cunoscatori fiind ai ceremonialului instaurat inca de pe vremea celeilalte Ancute. Dupa ce naratorul evoca acea "toamna aurie" in care a ascultat multe povesti la Hanul Ancutei, introducandu-l in scena pe comisul Ionita, acesta din urma preia functia de maestru de ceremonii si spune prima istorie, al carui protagonist este el insusi, dar al carui pretext este calul prapadit de care razesul este foarte mandru, caci e urmasul iepei lui Voda, iapa devenita superpersonaj al intamplarilor, caci l-a insotit si a trezit curiozitatea si hazul domnitorului.