Aproape orice calculator personal si server din ziua de azi contine unul sau mai multe dispozitive hard-disk. Fiecare supercalculator este conectat la chiar sute de hard-diskuri. Mai nou se gasesc chiar si Video Recordere sau camere video care folosesc hard-diskul ca mediu de stocare in locul benzii magnetice. Miliardele de hard-diskuri fac un singur lucru, insa foarte bine. Ele depoziteaza informatia digitala intr-o forma relativ permanenta, astfel calculatorul are capabilitatea de a detine in memorie informatia chiar si nealimentat la o sursa de curent.

Principiile hard-disk-ului



Hard-disk-urile au fost inventate in anii 1950. La inceput aveau ca marime pana la 20 inch in diametru si puteau inmagazina doar cativa megabytes. Initial au fost numite „fixed disks” sau „Winchesters” (un nume de cod folosit pentru un produs popular IBM). Mai tarziu au fost numite hard-disk-uri pentru a le deosebi de „floppy disk-uri”. Hard-disk-ul are o placa tare (platan) care sustine mediul magnetic, in opozitie cu un film flexibil din material plastic, folosit la benzile magnetice sau la floppy-disk-uri.

La cel ma simplu mod posibil, had-disk-ul nu este mult diferit de o banda magnetica. Atat hard-disk-ul cat si benzile magnetice folosesc aceleasi principii de inregistrare. Ele de asemenea au in comun beneficiul major al depozitarii magnetice – mediul magnetic poate fi cu usurinta sters si apoi rescris, in plus structura fluxului magnetic pastrandu-se intacta pentru mai multi ani.