Controlul hipotalamic asupra eliberarii gonadotropinelor hipofizare a fost sugerat de o serie de cercetari experimentale. Astfel, distrugerea hipotalamusului bazal si a eminentei mediane provoaca, atât la om, cât si la animal, indiferent de sex, scaderea rapida a concentratiei plasmatice a LH si FSH, iar stimularea electrica a hipotalamusului anterior, a zonei nucleului arcuat si a eminentei mediane, determina descarcari de LH si FSH, care la femeie pot declansa ovulatia. Factorul hipotalamic dotat cu capacitatea de a stimula eliberarea de gonadotrofine hipofizare a fost izolat în stare aproape pura de catre colectivele conduse de Guilleminsi, respectiv, de Schally, i s-a determinat structura biochimica, si apoi a fost sinetizat.



Diversi autoriau sustinut în trecut ca hipotalamusul secreta doi hormoni cu actiune stimulanta specifica a LH si, respectiv, a FSH, hormoni care ar putea fi separati partial din extractele hipotalamice nepurificate. S-a propus chiar ca acesti doi hormoni hipotalamici sa fie denumiti LHRH (luteinising hormone releasing hormone) sau luliberina, si, respectiv, FSHRH (follicle-stimulating hormone releasing hormone) sau foliberina. Cercetarile recente au dus însa la concluzia existentei unui singur hormon hipotalamic , care elibereaza ambele gonadotropine hipofizare, hormon denumit obisnuit LHRH (luliberina), deoarece efectul asupra eliberarii LH
este mai puternic si mai rapid decât cel de eliberare a FSH. O alta nomenclatura mult folosita este hormonul eliberator de gonadotropine (Gonadotropines realeasing hormone - GnRH).