Ioan Slavici (1848-1925) este unul dintre marii clasici ai literaturii romane, fiind prozator, dramaturg si publicist. Dintre operele in proza partea cea mai rezistenta sunt nuvelele. Mihail Sadoveanu (1880-1961), unul dintre marii prozatori romani ai secolului al XX-lea, a creat o impresionanta opera literara care cuprinde povestiri, nuvele si romane avand ca teme esentiale istoria (Fratii Jderi, Neamul Soimarestilor, Creanga de aur), natura( Dumbrava Minunata, Tara de dincolo de negura), conditia umana ( Locul unde nu s-a intamplat nimic, Apa mortilor) sau viata satului romanesc cu oamenii, obiceiurile si cu durerile lui( Hanu Ancutei, Bordeienii, Baltagul s.a.).

Slavici ne vorbeste in operele sale despre satul transilvanean de munte. De asemenea nuvelele lui Slavici oglindesc vechile randuieli din lumea satului, obiceiurile, credinte, superstitii care constitue o adevarata monografie a satului transilvanean di sec al XIX-lea. In nuvela Popa Tanda descrierea satului Saraceni apare in opozitie. Astfel, initial, satul este infatisat ca un loc pustiu, fara garduri, cu case darapanate sau neingrijite, iar biserica „ este o gramada de grosi batrani pusi unii peste altii in chip de pereti”. In final satul apare cu gradinile indesate de pomi, cu case ingrijite, cu biserica si scoala.