Este o creatie lirica solemna in care se preamaresc divinitatea personalitatii remarcabile ale istoriei, evenimente deosebite, idei si sentimente nobile. Ca specie literara, acesta se inrudeste cu oda, cu deosebirea ca grecescul "hymnos" care insemna "cantec de biruinta, de slava", initial, imnul a avut un caracter religios in ele exprimandu-se sentimente de admiratie, pretuire si recunostinta fata de divinitate. Treptat, a capatat un caracter profan, exprimand sentimente de pretuire fata de eroi, de admiratie fata de evenimente remarcabile, de slavire a unor idei si sentimente nobile.

In literatura romana, aceasta specie literara a fost cultivata de V. Alecsandri, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Ioan Alexandru (volumele "Imnele putnei", "Imnele Transilvaniei")
Incepand cu sec. al-XIX-lea, pe masura ce se contureaza statele nationale, apar imnule nationale. Imnul national este un cantec patriotic adoptat e o tara pentru a fi intonat in cadrul unor ceremonii, nationale sau internationale. In acest cantec patriotic se exprima idealurile de dreptate, libertate si unitate nationala ale fiecarui popor.