O tehnica ce merita calificativul de "chimica" - in sensul larg al termenului - a aparut in cele mai vechi timpuri: o dovedesc prelucrarea metalelor, fabricarea sticlei, sau - mai tarziu - speculatiile "physiologilor" ionieni privind substantele si transformarile lor. Descrierile si prescriptiile tehnice in acest scop, transmise mai intai pe cale orala si adunate apoi in culegeri scrise, dateaza de la babilonieni si egipteni. Cu aplicatie mai ales in farmacologie, asemenea prescriptii au fost adunate de Dioscoride (sec. 1 e.n.) in timp ce la Plinius gasim numeroase informatii privind diverse substante chimice intrebuintate in felurite tehnici.

Termenul de "chimie" (etimologia este controversata) a fost adoptat de arabi cu adaosul articolului al-, desemnand totalitatea cercetarilor de acest gen; incat, "alchimia" era - pana in sec. XVIII - sinonim cu "chimie"; abia in timpurile moderne termenul "alchimie" a capatat un sens peiorativ, atribuit unui domeniu de cercetare considerat - in mod nediferentiat - ca pseudo-stiinta. In timpul Imperiului roman au aparut numeroase lucrari de alchimie, care se pretindea ca sunt datorate revelatiilor unor personae divine - ca Hermes Trismegistul (nume grecesc al zeului egiptean Toth). Zosimos va scrie un tratat puternic impregnat de misticism, dupa care, alchimistii se vor imparti in doua scoli: tehnicienii si misticii.