Orice model de comunicare este, in acelasi timp, un model de translatie, de transfer de semnificatii. Fiecare persoana recurge, deliberat sau datorita unor deprinderi nemijlocite, la doua surse de aprovizionare lingvistica: limbajul curent, corespunzator nivelului sau de instruire si un tezaur de limba personal - parte indisolubila a subconstientului, a amintirilor si a ansamblului unic, specific identitatii somatice si psihologice a individului.

Fiecare act de comunicare are un substrat personal ce modifica definitiile - mutatiile semantice curente din limbajul public. Conceptul de limbaj normal sau standard este o fictiune statistica; de aceea, limba unei comunitati, oricat de uniforma ar fi configuratia sa sociala, este o totalitate inepuizbabila si multipla de atomi lingvistici, de sensuri personale definitiv ireductibile. Vorbim pentru a comunica, dar si pentru a ascunde, a lasa unele lucruri nerostite. Capacitatea fiintei umane de a minti are o paleta larga, de la tacere pana la minciuna sfruntata.